25- PRESA LIBERÃ- UN SFERT DE VEAC! CA O GAZETĂ… AMERICANĂ! ÎNTRE MINCIUNĂ ŞI… PROPAGANDĂ!

alineatAm auzit, încă din copilărie (moştenită, cu siguranţă, din timpul luptelor de impunere a propagandei sovietice), în România, formula- „minte ca o gazetă americană!” Nu ştiam cum poate să mintă gazeta americană, ceea ce ştiam cu siguranţă (şi vedeam) cum mint gazetele… comuniste! De tip sovietic! Care, firesc, nu aveau prea mari probleme cu tot ceea ce se întâmpla în ţara noastră, chiar dacă se întâmplau… atâtea! De aceea nu am dat prea multă atenţie formulei cu “gazeta americană mincinoasă”, ba chiar am crescut în cultul presei americane libere şi independente! Primul semn de întrebare l-am avut, firesc, atunci când am aflat de afacerea Watergate! Şi când, văzând filmul (după aia citind şi cartea) am constatat nişte lucruri care nu se prea potriveau cu tot ceea ce ştiam eu. Adică momentul de maximă ascendenţă a libertăţii şi dependenţei presei din toată lumea (scandal în urma căruia preşedintele Statelor Unite a fost nevoit să-şi dea demisia) se mula şi pe nişte intervenţii ale conducătorilor instituţiei de presă respective care arătau că între declaraţii şi realităţi, există destule hopuri! Când am mai şi aflat că sursa care a declanşat întregul scandal, celebrul „Gâtlej adânc” nu era altcineva decât adjunctul unui serviciu secret căruia preşedintele Nixon îi promisese că o să-l pună şef, iar pentru că nu l-a pus ăla l-a dat în gât până s-a ales praful de preşedinţia lui, am început să-mi pun semne de întrebare. Care s-au acumulat, încet- dar sigur- pe măsura creşterii evenimentelor. Iar când am ajuns la celebrul, de acum 11-11, cu atentatele teroriste (aşa s-a zis, oficial) au început să apară primele semne de întrebare, pe care, după ce am văzut filmul lui Michael Moore, mi le-am accentuat! Paradoxul a făcut că după ce filmul respectiv a luat trofeul la Cannes, să ajung în America. Să caut, plin de interes, filmul, în America. Să constat nu doar că nu l-am găsit, nicăieri, dar nu ştia nimeni de el! Nimeni! În toată presa americană (ziare, televiziuni, radiouri) nu pomenise un cuvânt despre un film american care luase cel mai mare trofeu la un festival de film! Atunci am început să mă cam lămuresc!…
alineatDupă care, am avut celebra controversă desfăşurată chiar în timpul susţinerii tezei de doctorat, în Franţa! Când unul dintre membrii juriului m-a întrebat de ce am afirmat că ar exista cenzură, în presa americană? Le-am povestit tot ceea ce trăisem, s-au uitat miraţi la mine, dar şi neîncrezători! În fine, fiecare a rămas cu convingerile lui, c-aşa-i în… tenis!
Şi a mai trecut ceva timp, pentru a ajunge la de acum celebra (chiar istorica!) luptă pentru funcţia de preşedinte al Statelor Unite, competiţie câştigată de Donald Trump! Am văzut, cu acest prilej, la lucru- PROPAGANDA! MANIPULAREA! Atât la nivel american, dar şi în celelalte ţări! România face parte dintre ele, nu se poate mândri că ar fi de capul ei! Aşa că să nu ne mirăm de tot şocul pe care l-au avut o grămadă de observatori, comentatori, mai ales oameni simpli, la aflarea rezultatului! Toată propaganda le spusese, pe toată perioada desfăşurării competiţiei electorale că dacă vine Trump va fi nenorocire, „ÎNCEPE RĂZBOIUL!” Că lucrurile stăteau, în realitate, niţel diferit, că aveam de-a face o luptă între un sistem şi… alt sistem (că nici Trump n-o fi singur pe lume), lucrurile erau mult mai complicate decât păreau la prima vedere! Şi aşa au şi rămas, până când omenirea a constatat ceea ce se întâmpla! Desigur, propaganda nu s-a oprit aici! Au urmat celebrele mitinguri, demonstraţii şi proteste marca George Soroş, pe care le-am trăit şi noi chiar pe pielea noastră în faimosul caz… “Colectiv”! Când am avut curajul să fac un film („Un incendiu cu prea multe coincidenţe”) în care gândeam, de la bun început (deci chiar din acel moment) că lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere, că se jucau nişte jocuri, iar dacă avem suficientă minte, nu putem să cădem chiar aşa, victime, unor jocuri politice! Culmea este că deşi s-a făcut de râs, groaznic, în timpul campaniei electorale, dar şi după alegeri, presa americană nu s-a lăsat sub nici o formă, nu s-a speriat, ba chiar a continuat! Şi presa românească, la fel! Astfel că, am mai trăit un an! Foarte tare: s-a creat o petiţie online (este moda lor, acum, când vrei să arăţi că ai poporul, de partea ta!), petiţie care cerea, nici mai mult, nici mai puţin decât ca preşedintele ALES al Statelor Unite să nu fie… ales! Să se invalideze alegerile! Vorba lui Mircea Badea: „puţoii vor democraţie dacă le iese cum vor ei! Dacă iese, cumva, altfel, atunci nu mai e democraţie şi… puţoii protestează!” Este ceea ce s-a întâmplat şi în acest caz, scandalos pentru că este evidentă manipularea, dar şi pentru că presa din America a intrat în joc. Aia românească ce-o fi făcut?- vă veţi întreba, pe bună dreptate. Păi vă spunem- după ce a fost dată publicităţii acea petiţie care cerea renunţarea, practic, la scaunul de preşedinte de către Donald Trump, anularea alegerilor, în America s-a mai dat o petiţie! Una care cerea, pur şi simplu, arestarea lui George Soroş, pentru că a provocat aceste mitinguri, încercând să influenţeze şi să dea peste cap democraţia americană! Toată presa din România a preluat şi a publicat prima petiţie online, aia care cerea debarcarea lui Trump! Aproape NIMENI, din presa românească, nu a scos un cuvinţel în legătură cu a doua petiţie, aia care-i cerea arestarea lui Soroş, pentru provocarea marşurilor şi demonstraţiilor care, în realitate, aveau cu totul alte obiective decât… „democracy!”
Mai este nevoie de vreo demonstraţie că, atunci, la doctorat, în Franţa, când am susţinut ceea ce am susţinut, intuisem exact ceea ce se întâmplă cu presa americană! Desigur, mă doare sufletul să constat că formula- „minţi ca o gazetă americană” este mai actuală decât oricând, deşi propaganda sovietică nu mai este, de multă vreme, de actualitate!…

prof. dr. Sorin Danciu