ARTIŞTII ROMÂNI- INTERZIŞI ÎN ŢARA LOR!

Am auzit, mai ales în ultimele zile, această formulă: „Dacă Ioan Gyuri Pascu s-ar fi născut în altă ţară, dacă ar fi fost american, dacă ar fi venit dintr-o ţară cu limbă engleză, harul şi talentul său unice ar fi fost la nivel mondial! Ar fi fost unul dintre cei mai bogaţi artişti de pe planetă! Şi jalea ar fi fost mondială, la momentul morţii sale! Deşi, dacă analizăm faptele aşa cum s-au petrecut ele, dacă trăia în altă ţară, probabil că Ioan Gyuri Pascu era viu, la ora asta- pentru că nu venea Salvarea după o jumătate de oră să-i dea… Diazepam!…”
Nu e prima oară când am auzit această formulă. În cazul multor artişti români remarca este aceeaşi şi ea este valabilă inclusiv pentru scriitorii de mare forţă ai literaturii române. Dacă ar fi scris în altă limbă, aceştia ar fi fost, cu siguranţă, mult mai cunoscuţi şi mult mai apreciaţi la nivel mondial. Desigur şi cu avantaje materiale mult mai mari decât sărăcia în care se zbat mulţi oameni de cultură, în vremurile astea…
„Dacă Mădălina Manole ar fi trăit în altă ţară, ar fi fost o vedetă mondială! Ar fi avut mare succes şi, probabil, nu ar fi trecut prin calvarul care i-a sfârşit viaţa atât de repede!“ Desigur, aici lucrurile sunt mai complicate, cariera Mădălinei a evoluat în perioada în care Radio România era principalul post de difuzare, din ţară, iar vocea ei excepţională s-a întâlnit cu talentul compozitorului Şerban Georgescu, apărând numeroase şlagăre care au fost atât de apreciate de toţi românii. Plecarea Mădălinei s-a produs după ce a luat decizia nefericită de a-şi croi, singură, o carieră. Lucru care nu s-a întâmplat, iar consecinţele au fost dramatice, până la urmă chiar tragice!… Pentru că, să nu uităm, Mădălina nu mai era invitată la concerte, ultima ei apariţie fiind pe undeva, într-un orăşel din zona petrolieră a Prahovei, unde cât de multă lume putea să o vadă?…
Pentru că, asta este la români- MUZICA INTERPREŢILOR ROMÂNI ÎN LIMBA ROMÂNĂ NU SE MAI DIFUZEAZĂ nici la radio, nici la televiziune!
Şi nu e o exagerare, nici o observaţie propagandistică, nici una naţionalistă- priviţi doar la ultimul eveniment care s-a petrecut- moartea lui Ioan Gyuri Pascu! Dintr-o dată, în ziua în care s-a anunţat nenorocirea petrecută în dimineaţa respectivă, ce-au făcut toate televiziunile din România, de la alea de ştiri până la alea generaliste? Păi au transmis, la fiecare buletin de ştiri şi din oră-n oră- melodiile lui Ioan Gyuri Pascu! Şlagăre senzaţionale, cântece de mare trăire sufletească, cântece de mare succes, în mod normal pe care, cu siguranţă, mulţi români atunci le-au auzit pentru prima oară în viaţa lor! Pentru că acea muzică nu se difuza la radio! Nici la televiziune! Câte emisiuni de mare audienţă ale televiziunii i-au fost dedicate lui Ioan Gyuri Pascu, chiar problemelor sale (dacă ar fi vorbit despre ele, pentru că în bunul său simţ, Gyuri n-ar fi făcut asta, niciodată!) dar melodiile puteau fi transmise, pentru că ele plac.
Am participat la concerte ale lui Ioan Gyuri Pascu şi am văzut cum din grupul neorganizat al spectatorilor de diverse vârste, meserii, zone de pregătire şi emoţie, Gyuri transforma toată această adunătură într-un cor unic, excepţional, de mare emoţie sufletească! Asta numai un mare artist poate face! Erau oamenii care îi ştiau melodiile, dar erau mulţi care descopereau aceste melodii, atunci, la concert!
De altfel, într-un dialog pe care l-am avut cu Ioan Gyuri Pascu, acesta mi-a mărturisit tristeţea, dar şi bucuria sa: „Muzica mea nu se difuzează nici la radio, nici la televiziune! Cu toate astea, după cum vedeţi oamenii ştiu cântecele noastre şi vin la spectacole, ba suntem invitaţi şi în străinătate!”
Acelaşi lucru s-a întâmplat când a murit Mădălina Manole, melodiile ei nu mai fuseseră transmise de ani de zile, iar atunci, în preajma evenimentului, toată lumea îşi reamintea de „Fată, dragă“ ori descopereau ultimele sale cântece în care ea era atât de tristă şi atât de singură!…
De ce toate acestea? Răspunsurile sunt mai multe, de la faptul că trăim, din nefericire, una dintre cele mai catastrofale perioade ale spaţiului naţional românesc, în care valorile naţionale sunt, pur şi simplu, date la o parte, interzise, trecute în umbră, nebăgate în seamă pentru a fi, până la urmă, distruse! Ce vine în locul lor? Tot felul de nătărăi şi nătăfleţe, de multe ori lipsiţi chiar de voce (noroc că s-a inventat computerul care înlocuieşte octavele false!) Cântece cu texte idioate, aberante, tâmpite, de-a dreptul! Pe care nimeni nu le bagă în seamă, ba sunt chiar promovate, la nivel naţional, spre disperarea părinţilor care mai şi judecă, dar spre bucuria copiilor care se duc, cu valul, fără să înţeleagă în ce direcţie se îndreaptă! Nu am auzit cântecele de suflet curat ale lui Ioan Gyuri Pascu, nici cele ale Mădălinei Manole, nici ale altor mari cântăreţi români, în schimb suntem „asasinaţi“, zi de zi şi ceas de ceas, din noapte până dimineaţă, cu „O, heroina“ (ăsta este mesajul, nu vă mai ascundeţi, vagabonzilor de la CNA că nu pricepeţi!)… „Da, mamă, sunt beată!…“, „1, 2, 3, 4- rupem patu’!“ căruia i se ataşează şi freneticul „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!“- compoziţie care l-a dus la exasperare pe cel care a lansat adevăratul cântec, în această direcţie! Melodia adevărată, reală, nu se mai transmite la radio şi televiziune! În schimb, borşeala ordinară este aruncată nu doar în toate spaţiile de difuzare, dar se creează şi scenarii de P.R., ca să enerveze lumea şi să bage în seamă fecala muzicală respectivă! Da, asta se face, cu toată reaua intenţie!
Pentru că nu putem vorbi de bune intenţii şi de interes pentru spaţiul naţional! Toată muzica transmisă la radio-urile din România este inventariată, undeva, departe, pe alt continent! Acolo se adună, melodie cu melodie şi minut cu minut ce se transmite la radio-ul românesc! Melodii, 90%- neromâneşti! Şi banii? Că despre ei este vorba- banii se duc, bineînţeles, acolo, în celelalte ţări! Timp în care compozitorii români mor de foame, interpreţii- ajung la disperare! Iar de muzica românească se alege praful!
Marile valori naţionale sunt interzise, în ţara lor! Marii artişti români- nu mai au loc- în România! Aceasta este realitatea şi, dacă vreţi, concluzia unor morţi care vin şi trec, pentru că vor veni alţii, la rând, dar fenomenul este foarte bine controlat!
România, păcat, era cât p-aci să fii o ţară!…
prof.dr.SORIN DANCIU