Category Archives: 25- PRESA LIBERĂ- UN SFERT DE VEAC!

25-PRESA LIBERĂ- UN SFERT DE VEAC! 23.UN ZIAR REGIONAL- „ANCHETA DE SUD“!

anchetaalineatDesigur, între preocupările pe care le-am avut, de-a lungul timpului despre evoluţia presei în care şi eu eram implicat, unul dintre obiectivele fundamentale era, pe lângă tiraj, notorietatea şi, mai ales, aria de răspândire. Este şi motivul pentru care atunci când am pornit „Opinia Publică“ l-am gândit ca un ziar regional şi chiar asta am făcut!

PRESA SCRISĂ ŞI… FOTOGRAFU’ DE PE PLAJĂ!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Cu siguranţă, vă amintiţi, chiar dacă aţi prins asemenea secvenţe în copilărie, ori în ani mai mărişori.

EXPLOZIA „JURNALULUI“- ŢINEŢI MINTE, PLECĂM DE PE ULTIMUL LOC!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Am ajuns la momentul dificil al anului 1997, atunci când (după victoria Convenţiei Democrate pe care „Jurnalul de Călăraşi“ o sprijinise, fiind singurul ziar local din Călăraşi care şi-a permis acest lucru, într-un judeţ complet roşu, cu ministrul de interne conducătorul PDSR!) an în care, ajunşi la putere, cei care fuseseră sprijiniţi, până atunci, în demersul lor politic, au declanşat o serie de acţiuni care l-au afectat şi pe finanţatorul Jurnalului, din acel moment. Problemele financiare erau destul de mari (chiar foarte mari!) firmele o luaseră la vale, astfel încât, la finalul afacerilor din acel moment, singurul care mai aducea bani era… „Jurnalul“! Împotriva convingerilor funcţionarilor, de până atunci care considerau că „Jurnalul“ aducea pierderi!… A fost momentul în care s-au căutat alţi investitori interesaţi de a se lansa într-o afacere cu ziarul! Dintre cei mai mulţi care se doriseră a deveni directori editori, l-am ales pe Mili Constantinescu cu care nu am avut, la început, eu discuţiile respective, ci Sandu Oltenacu. Mili a venit deschis în această afacere, rămânând foarte surprins atunci când i-am spus: „- Ţine minte, de la bun început: dacă vrei să faci o afacere din acest ziar, nu va ieşi o afacere! Ziarul produce bani, pe termen lung şi mai greu! Poţi obţine notorietate, putem demara şi diverse proiecte. Iar pe de altă parte, condiţia este că editorul nu se implică în ceea ce apare în ziar!“
Mili mi-a mărturisit că nici nu are de gând să facă acest lucru, dar mi-a pus o condiţie:
„- Ştii, mie mi-a plăcut, întotdeauna, când m-am lansat în afaceri, să fiu primul! Din păcate, m-am uitat şi eu pe tiraje şi am constatat că Jurnalul e cam ultimul!“
Aşa era, ne ocupasem de „Opinia Publică“, până atunci, JURNALUL doar supravieţuia. Şi atât!
I-am dat asigurările dorite: „- Dacă nu te bagi peste strategia ziarului, îţi garantez că vom ajunge pe primul loc! Am reuşit asta cu Opinia care era un ziar complet nou, dar cu Jurnalul care este pe piaţă de câţiva ani!“
Am plecat la Bucureşti, acolo unde s-a predat finanţarea către firma lui Mili Constantinescu şi ne-am pus pe treaba. Preluând, bineînţeles, echipa de la Opinia Publică, în integralitatea ei! Ba mai aducând alături de echipa „Jurnalului“, din acel moment, inclusiv colaboratorii. Am lansat strategia ziarului, regândit- în totalitate, după care m-am apucat şi am scris editorialul: „Ţineţi minte, băieţi, plecăm de pe ultimul loc!”
prof.dr.SORIN DANCIU

ŢINEŢI MINTE – PLECĂM DE PE ULTIMUL LOC!
Cu acest număr ziarul „Jurnalul de Călăraşi” intră într-o altă etapă a vieţii sale din cei şase ani pe care i-a parcurs până acum: după etapa de început, etapa romantică, în care redacţia se afla într-o geantă diplomat, au urmat etapele „DALLAS“ – cu un Cornel Ganea care a dus greul finanţării până la numărul 113, după care a venit etapa Oltenacu, o etapă benefică în care „Jurnalul de Călăraşi“ a intrat în rândul lumii presei. A fost să fie acest număr 214 primul din a IV-a serie a ziarului care va aduce modificări importante, atât de structură cât şi de format;
Mai mulţi prieteni m-au întrebat, miraţi sau chiar uluiţi- „Ce ţi-a venit? Este nevoie de tot acest nou efort? Are el rost?“
POATE CA AŞA AM FOST EU URSIT ÎNCĂ DE LA NAŞTERE- să o iau, mereu, de la capăt! În facultate am pus pe roate un cenaclu-spectacol, „Serile studenţeşti“, pe care, când l-am adus în forma de maxim succes, l-am părăsit. Şi am pornit un alt cenaclu-spectacol care, în doar câteva luni ajunsese să rivalizeze cu Cenaclul „Flacăra“ de atunci. La Radio „Voces-Campi“ am pornit-o din faza de început şi am adus postul de radio, alături de ceilalţi colegi, în faza RADIOUL TUTUROR! În 1994 am făcut „să reapară un ziar nou“, „Opinia Publică“, într-un moment în care se susţinea că piaţa săptămânalelor este ocupată şi că, oricum, nu o să apărem mai mult de trei până la cinci numere. Au trecut patru ani şi aproape 150 de numere şi „Opinia Publică“ a devenit un ziar regional cu difuzare naţională.
Şi atunci, ne-am propus să facem un ziar local puternic. El va fi „JURNALUL, DE CĂLĂRAŞI“, ziar care în topul vânzărilor nu se află în frunte chiar dacă nici celelalte ziare nu strălucesc la acest capitol când, în loc să cumpere un ziar, omul preferă o pâine. Acesta este şi primul nostru pariu – să ajungem în frunte Ia capitolul difuzare! Pentru asta- „nu vom precupeţi nici un efort!” Punem la bătaie un nou sumar şi o altă echipă, mizând a doua oară pe tinereţe – oameni care nu au făcut presă în viaţa lor sau sunt încă elevi ai claselor de ziaristică de la Liceul „Danubius“, pe care îi pot considera formaţi pentru marea bătălie. Va fi un ziar de mult curaj, dar un curaj afirmat cu decenţă, în spiritul realei deontologii. Vom fi un ziar al tuturor, de la pagina adolescentului, pentru copilul familiei, până la o pagină completă de fotbal, pentru tatăl familiei. Mama va avea rubricile sale, iar rudele- ce bârfi!
Vom fi ACELAŞI… DAR UN NOU ZIAR. Cu un MILI CONSTANTINESCU pasionat de tehnoredactare, dornic să facă cel mai frumos ziar din seria „Jurnalelor“.
Poate, în primul rând, trebuie să mulţumim domnului Alexandru OLTENACU şi colegului său, Vasile ALECU, aceia care se despart cu nostalgie de noi, ei devenind, în acelaşi timp, cei mai periculoşi contracandidaţi. Ne temem de concurenţa „Opiniei Publice“, deşi vom impune un alt tip de ziar! Aşa să ne-ajute Dumnezeu!
Sorin DANCIU

„Jurnalul de Călăraşi“ nr.214 / anul VI / serie nouă / 7-13 aprilie 1997

CEA MAI URMĂRITĂ EMISIUNE DIN ISTORIA CĂLĂRAŞIULUI!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

O dată realizat acest triumvirat media (practic, un trust de presă care avea patronate diferite, dar un element de continuitate prin activitatea mea) Televiziunea „Satline“- Radio „Voces Campi“- „Jurnalul de Călăraşi“ au început

16.VICTIMĂ COLATERALĂ ÎN RĂZBOIUL UDMR- ADRIAN PĂUNESCU!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Şi am ajuns la aproape zece ani de radio şi aproape şapte de televiziune- săptămână de săptămână, neîntrerupt! Un efort- trebuie s-o recunosc că, acum, privind la distanţă- uriaş,

14. SATLINE – O REUŞITĂ DEPLINĂ!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Şi ne apropiem de momentul în care după presa scrisă (Opinia Publică şi Jurnalul de Călăraşi), după audio (Radio Voces Campi) urmează

13.O EXPERIENŢĂ UNICĂ- „OPINIA PUBLICĂ“! CUM AM AJUNS PE PRIMUL LOC!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

12.O EXPERIENŢĂ UNICĂ- „OPINIA PUBLICĂ“: REDACTOR-ŞEF LA DOUĂ ZIARE… RIVALE! ÎN ACELAŞI TIMP!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Cu siguranţă, una dintre cele mai interesante experienţe pe care le-am traversat în activitatea jurnalistică post-decembristă a fost legată de „Opinia Publică“. Un ziar

11.RADIO „VOCES CAMPI“- ÎNCEPUTURILE!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Desigur, epoca „Voces Campi“ reprezintă, la rândul ei, una dintre cele mai importante perioade ale activităţii mele jurnalistice. Şi, tot ca de obicei, începutul

10.„JURNALUL DE CĂLĂRAŞI“- APROAPE JUMĂTATE DIN VIAŢA MEA!…

O dată trecută şi experienţa „Actualitatea”, cu toată „plesneala” pe care ne-am luat-o din condiţia de ziar care adusese o grămadă de bani, rămas fără niciun ban după Duminica Orbului şi „invitat“ direct în faliment,

9.CUM AM FĂCUT UN ZIAR ANTI-FESENIST, CU BANII… F.S.N.-ULUI! (2)

Şi a apărut ziarul! Şi la Călăraşi! „Ce mai freamăt, ce mai zbucium!“- F.S.N.-iştii au luat foc! Desigur, puşi pe scandal şi de colegi „jurnalişti” care urlau de oftică pentru că pusesem noi mâna pe banii F.S.N.-ului şi care s-au dus să le ceară socoteală: „Le-aţi dat bani la ăştia să vă înjure?!”.

8.CUM AM FĂCUT UN ZIAR ANTI-FESENIST, CU BANII… F.S.N.-ULUI! (1)

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Povestea noastră devine cu adevărat interesantă la finalul acelui dialog în care am decis că putem face un ziar nou, pentru noile vremuri pe care le trăiam,

7.REDACTOR-ŞEF LA „VREMURI LIBERE“! TOT CÂTEVA ORE!…

*Pentru cei care ne-au atras ateniţa că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Vă amintiţi, cu siguranţă, dacă aţi urmărit acest serial, despre experienţa mea de ziarist la „Vremuri Noi“,

6.CUM AM PARTICIPAT LA REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989….

*Pentru cei care ne-au atras ateniţa că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Pentru mine, personal, evenimentele din decembrie 1989 nu au constituit o surpriză. Fiind

5.O ZI, LA „VREMURI NOI“!

*Pentru cei care ne-au atras ateniţa că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

În evoluţia către implicarea în activitatea de presă, colaborarea la ziarul „Vremuri noi” a reprezentat

4.CENACLUL „SERILE STUDENŢEŞTI“… (II)

*Pentru cei care ne-au atras ateniţa că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Şi ca să înţelegeti despre ce era vorba, am să vă relatez o singură secvenţă din sketch-urile grupului „7 sau 9”. Aşadar,

4.CENACLUL „SERILE STUDENŢEŞTI“… (I)

*Pentru cei care ne-au atras ateniţa că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Desigur, la prima vedere, nu ar exista vreo legătură între cochetăriile mele, cu presa, precedente anului 1989 şi tot ceea ce poate însemna presă, în general. La prima vedere, însă,

3.O EXPERIENŢĂ UNICĂ- CENTRUL DE RADIOFICARE!

*Pentru cei care ne-au atras ateniţa că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Probabil că, toată existenţa mea, am avut o atracţie deosebită pentru audio şi vizual.

2. COPILUL DE LA „TRIBUNA IALOMIŢEI“!

*Pentru cei care ne-au atras ateniţa că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…
Într-adevăr, pentru a explica toate cele care mi s-au întâmplat dupa 1989

1.MI-AM DORIT, TOATĂ VIAŢA, SĂ FIU ZIARIST!

*Pentru cei care ne-au atras ateniţa că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Pentru că tot au trecut 25 de ani de când în România se practică ceea ce toată lumea consideră a fi presă liberă, pentru că mulţi dintre cei care au fost participanţii direct ai tuturor evenimentelor petrecute în această perioadă în presa naţională