CE FEL DE CAMPIONAT MONDIAL MAI E ŞI ĂSTA?! Păi, aşa cum îi zice titlul- MONDIAL!

Această formulă am auzit-o la unul dintre prea mulţii comentatori ai campionatului mondial din Brazilia, fenomen care nu m-a interesat, în mod deosebit, din motive ce ţin, probabil, de adâncirea în mocirlă a fotbalului naţional, tot mai îndepărtat de performanţă. Nimeni nu spune, nimeni nu analizează, dar trebuie să le amintim oamenilor că ECHIPA NAŢIONALĂ DE FOTBAL A ROMÂNIEI NU A MAI FOST ÎNTR-UN TURNEU FINAL DIN ANUL 1998! Adică de 16 ani!
Adică, dacă e să analizăm atent, atunci când şi-a depăşit sporul de maturitate GENERAŢIA LUI CEAUŞESCU! Sau, mai exact GENERAŢIA JUNIORILOR DE LA „LUCEAFĂRUL”! Un lot naţional al juniorilor care avea misiunea de a promova tineri, pe această cale ajungând România să aibă performanţe şi să se califice la toate turneele finale ale campionatelor mondiale şi europene! Până în anul 1998! După care a început, încet-încet, să se adâncească DEZASTRUL! Legat, cu siguranţă, de numele lui Piţurcă, dar şi al Naşului Sandu, dar şi al lui Mitică de la Ligă! Toţi au partea lor de vinovăţie, chiar dacă nepriceperea şi infatuarea lui PiţiŢurcă au dus echipa naţională şi mai rău decât putea să ajungă! Dar despre asta nimeni nu zice nimic…
Unul dintre comentatorii de după meci (dătătorii cu părerea la fotbal sunt la fel de mulţi ca şi ăia din politică!) profund mirat de rezultatul neaşteptatelor eliminări din competiţie a unor ţări precum Anglia sau Italia, se întreba, de-a dreptul dezgustat: „Până la urmă, ce naiba campionat mondial mai e şi ăsta fără Italia?… Fără Anglia?… Fără Spania?…”. I-aş fi răspuns, dacă am fi fost faţă în faţă, cu o replică extrem de clară: „Păi, exact ceea ce ai şi spus- Campionat Mondial! În campionatul mondial este normal să vedem echipe de pe tot globul, echipe care nu sunt condamnate să se predea în faţa echipelor europene numai pentru că le ştim noi şi ne sunt mai apropiate, măcar prin televizor, dacă nu şi printr-o reacţie afectivă pozitivă…”
Totuşi, aceste surprize îşi au explicaţiile lor. Şi fără a ne da mari specialişti în domeniu, vom avea, câteva răspunsuri la marile surprize care s-au produs, cel puţin până în faza grupelor, acolo unde multe echipe precum Chile sau Costa Rica au dat multe socoteli peste cap! Unele dintre aceste explicaţii le-am mai găsit şi la alte campionate mondiale de fotbal, dar acum ele sunt mai vizibile ca oricând…
Deci:
1.PROFESORUL MONDIAL DE FOTBAL- TELEVIZORUL! Este prima explicaţie, probabil şi cea mai cunoscută şi acceptată de toată lumea: dacă sportul cu băşica s-a dezvoltat, la început, în zona engleză şi s-a extins, încet-încet, pe măsură ce se făceau colonizările, fiind adaptat de fiecare ţară în parte, după măsura talentului şi condiţiilor de acolo, în momentul în care televizorul a transformat globul pământesc într-un sat mondial, toată lumea se uită la televizor şi toţi iubitorii de fotbal văd orice meci, din orice parte a lumii! Pe această cale, copiii din multe ţări sărace, fără prea multe perspective economice, dar copii care au o dezvoltare naturală specifică popoarelor din care provin, au învăţat, foarte repede, tot ce însemnă fente şi amuzamente din fotbal. Şi au luat modele marile vedete din fotbal, au învăţat, prin furtul specific acestei meserii, astfel că, pe această cale, au putut să se ridice la nivelul valorilor internaţionale ale fotbalului! Motiv pentru care s-a dezvoltat cea de-a doua cauză.
2.JUCĂTORI DIN ŢĂRI SĂRACE- PROMOVAŢI ÎN MARILE CAMPIONATE!
Într-adevăr, pentru cei mai puţin obişnuiţi în ale fotbalului internaţional (şi nu toată lumea stă de asta) unele nume vehiculate din naţionale din Costa Rica, Algeria sau Chile erau necunoscute. În clipa în care, însă, comentatorul făcea şi precizarea unde joacă respectivul fotbalist, lucrurile deveneau mult mai clare decât păreau la prima vedere: Germania… Italia… Anglia… Majoritatea membrilor loturilor foarte mici sunt titulari la echipe foarte mari din fotbalul european! Deci ei joacă în fotbalul de înaltă clasă, de înaltă ţinută, iar strângerea tuturor într-un lot naţional nu face altceva decât să le întoarcă ţărilor care i-au exportat avantajul faptului că nu au fost şi naturalizaţi în ţările respective. Altfel, ce să ne mirăm că în naţionalele precum Franţa sau Anglia numeroşi titulari sunt negri?!…
3.CONDIŢIILE CLIMATICE!
Nu poţi să treci peste acest „amănunt” în contextul în care temperatura de 30 de grade (altfel, poate obişnuită oricui) este însoţită de un grad de umiditate de (ţineţi-vă bine!) 66%! 66% umiditate înseamnă să îţi dai tot sufletul din tine, să pierzi toată apa organismului, să mori, dracului, pe teren! Este motivul pentru care FIFA a admis întreruperea meciurilor la 30 de minute, chiar pentru… hidratare! Hidratare pe care unii arbitrii au refuzat să o facă, astfel că fotbaliştii europeni şi-au dat sufletul pe teren, în timp ce reprezentanţii cluburilor din zonele tropicale nu au avut nici o problemă! De aici şi diferenţa surprinzătoare în cazul unora dintre echipe…
4.ATITUDINEA SPECTATORILOR!
Cu excepţia suporterilor care au însoţit diferite naţionale, majoritatea spectatorilor a fost constituită din cetăţeni ai Braziliei. Brazilienii, firesc, ţin cu sud-americanii, cu excepţia… Argentinei! Iar echipele din Europa sunt, oricum, văzute ca adversare potenţiale şi în condiţiile în care acestea au întâlnit echipe mai mici, condiţii în care, întotdeauna, publicul ţine cu echipele cu şanse mai mici! Şi aceasta este una dintre explicaţii!
5.FUSUL ORAR! OBOSEALA!
Este foarte greu să te adaptezi, atât de repede, mai ales că unele echipe au venit obosite rău de tot, la finalul campionatelor naţionale şi cupelor la care au participat, motiv pentru care oboseala s-a alăturat schimbărilor de oră şi condiţiilor meteo.
În toate aceste condiţii, lucrurile nu mai pot fi atât de greu de înţeles, precum şi celelalte condiţii vizibile, dar prezente în cariera fiecărui jucător, pot constitui explicaţii pentru marile surprize care au avut loc!
Până la urmă- tot de GLOBALIZARE este vorba, chiar dacă pe temeiul acestei globalizări au fost aduşi, în calitate de arbitri tot felul de jepcari care au dat peste cap unele rezultate, în condiţiile în care, să nu uităm, totuşi, s-a instalat atâta aparatură electronică încât simpla verificare a unui arbitru decident, pe televizor, putea să dea soluţia exactă! Da, dar atunci ar fi pierdut puncte nişte favoriţi! Iar jepcarii noştri sunt în serviciul cui trebuie! C-aşa-i în… fotbal!
prof.dr.SORIN DANCIU