CHIAR NU ŞTIU NIMIC TINERII DIN ZIUA DE AZI?!…

Întâmplarea pe care o prezint aici mi-a fost relatată de un profesor. Un profesor cu vechime, un om pasionat de meseria sa şi care, împotriva salarizării în bătaie de joc care s-a acreditat sistemului de învăţământ în toate timpurile (şi pe vremea lui Ceauşescu profesorii erau cel mai prost plătiţi!) şi-a asumat destinul luptei pentru educarea tinerelor generaţii. Deci, un om cu experienţă, un om cu credibilitate. Un om serios. Un om care, cu stupoare, cu disperare- chiar, mi-a relatat cele pe care vi le voi povesti, la rândul meu:
-De fiecare dată când primesc dirigenţie, la clasa a IX-a, am un sentiment special. Pe de o parte, senzaţia că pornesc la un drum nou pe care îl voi finaliza o dată cu bacalaureatul şi examenele de facultate, iar pe de alta- verificarea nivelului la care se află, din punctul de vedere al pregătirii, generaţiile care vin.
Nu ascund faptul că, pe vremea lui Ceauşescu, generaţiile care veneau erau din ce în ce mai bune, mai bine pregătite, mai tari! Se muncea mult în şcoala generală şi rezultatele se vedeau. După 1990, am continuat aceste experimente, mari diferenţe n-am văzut până prin anul 2000 şi, mai ales, după aceea…
Acum patru ani, când am avut clasa a IX-a, am fost surprins, pentru prima oară: elevii erau mult mai indisciplinaţi decât eram eu obişnuit, iar la nivelul informaţiilor pe care le aveau- foarte, foarte slabi! Nu ştiau lucruri elementale, elemente pe care, în mod firesc, le vehiculau elevi de clasele a 6-a şi a 7-a, în niciun caz cei ajunşi la liceu! Desigur, copiii au evoluat, se munceşte mult în liceu, încă se maturizează şi se formează în şcoală, chiar dacă diferenţele între statutul visat şi realitate sunt mari. De aceea am fost foarte curios, anul acesta, când iarăşi am primit clasa a 9-a să văd care este nivelul lor. Al copiilor. Adolescenţi, până la urmă…
Le-am promis că vom face un test de cultură generală, un test oral. I-am rugat să nu răspundă decât dacă sunt nominalizaţi. Deci, disciplinat, să ridice cele două degeţele pentru a-mi confirma că ştiu răspunsul la întrebare. Am început (la mintea mea) cu ceva mai uşor, din istorie. I-am întrebat de… Burebista! Cine a fost el? Surprinzător, NIMENI nu a ştiut! Oi fi greşit eu, am încercat să-i duc într-o anumită direcţie, după care (ce să fac?) m-am dus către… Decebal! Din 30 de elevi, doar… cinci ştiau că a fost regele dacilor! Cu cine s-a războit, de ce este numele său legat în istoria patriei- niciunul nu a ştiut să răspundă! M-oi fi dus eu prea departe, în timp, mi-am zis, aşa că am venit mai în prezent. Şi am întrebat despre Unirea Principatelor Române. Când s-a făcut ea şi, mai ales, cine a fost primul domnitor al principatelor unite? Mă crezi, ori nu- NIMENI nu a ştiut! Atunci, am luat-o cu monarhia. Cine a venit în locul lui Alexandru Ioan Cuza (le-am zis- auziseră, câţiva) cine a fost primul rege al României? Un singur elev a avut un răspuns- Regele Mihai! Stupefiat, am încercat să mă deplasez din zona istoriei către geografie. Şi am întrebat, firesc, în ce zonă geografică se află oraşul în care locuiesc? Au ştiut, cred că doi- Câmpia Română. Despre Câmpia Bărăganului, niciunul!
Mi-am dat seama că şi ăsta este un drum greşit, aşa că m-am îndreptat către… actualitate! Şi i-am întrebat ce formă de organizare are România? Nu prea înţeleseseră, aşa că am venit mai la două castane, patru pietricele, ceva- să-i ajut! „Republică? Sau monarhie?” N-a ştiut niciunul să precizeze care dintre cele două forme este valabilă pentru România! Am adus, din nou, vorba despre regalitate, am văzut că eram în afara subiectului, aşa că i-am luat-o pe direcţia necesară. Dacă este republică, cine este conducătorul republicii? Au ştiut doi- preşedintele. Cine este preşedintele României? Din 30, doar opt auziseră de Klaus Iohannis! Normal, m-am îndreptat către Guvern. Cine conduce Guvernul? Nimeni! Nu că nu conduce nimeni Guvernul, Doamne fereşte, nimeni nu ştia cine conduce Guvernul! Le-am spus eu- primul-ministru. Cine este primul ministru? S-a auzit o voce- „Dacian”, au ridicat 7 mâna şi atunci i-am luat pe cei care nu ridicaseră mâna! M-am gândit că nu sunt foarte siguri, pe ei şi atunci să le dau curaj. Nu ştia NIMENI!
M-am hotărât să ies din această zonă şi să mă apropii de zona locală. Să-i întreb cine conduce judeţul lor? Ce funcţie este a ăluia care conduce judeţul? Au ştiut trei- prefectul. De preşedintele Consiliului Judeţean, nici vorbă! Atunci, m-am dus şi mai jos şi i-am întrebat despre primar. Ştiau cine este primarul oraşului? Din 30- doar 12! E drept, o parte dintre ei erau de la ţară şi nu erau obligatoriu să ştie primarul oraşului, ei venind din comunele lor. De aceea, iarăşi nu am insistat. Şi m-am îndreptat, din nou, într-o altă zonă de interes- evenimentele care s-au petrecut, în ultima vreme, în ţară! Am constatat, din nou, cu uluire- nu ştiau- NIMIC din evenimentele importante care se petrecuseră, în ultima vreme, iar asta nu se lega, în primul rând, de politică!
În mod firesc, mi-am pus multe întrebări, în timp ce aşteptam răspunsurile lor şi m-am speriat gândindu-mă că au probleme de sănătate, de nu ştiu chiar nimic! Deşi, uitându-mă pe fişele lor de înscriere, ultimul avea media la evaluare de 7.60! Deci erau copii cu rezultate cel puţin medii, dacă nu şi chiar foarte bune!
Şi atunci, ca să fac o verificare a potenţialului lor de a prelua informaţia şi de ţinere de minte, am abordat, aşa, un subiect, mai mult sau mai puţin întâmplător: DELIA! Ştiau TOŢI! „Da, mamă, sunt beată!“ ştiau şi versurile! Dar ultima melodie a Deliei? Care e? Mai mult de jumătate, au sărit, imediat: „1, 2, 3, 4- rupem patu’!“ În acel moment, m-am liniştit- copiii erau sănătoşi! Numai că, din nefericire pentru mine, ei sunt interesaţi de cu totul alte subiecte decât cele pe care le consideram eu că erau normale, pentru un om care-şi croieşte un statut de cultură generală! Oi fi eu în greşeală? Oi fi eu depăşit?…
L-am liniştit pe prietenul meu, explicându-i că tocmai mi-a dat încă un argument care confirmă ceea ce o spun, de ani de zile- dacă n-a fost un proiect (deşi eu cred că a fost), oricum- le-a reuşit: generaţia „ProŞtii şi câştigi” s-a instalat, în România! Din păcate!…
P.S.: Şi o informaţie care naşte, la rândul ei, alte comentarii: profesorul le-a dat şi un test de ortografie, ortoepie şi punctuaţie. Din 30, doar 10 au scris perfect, după dictare! Din cei 10- 8 veneau din şcoli de la… ţară! S-o face mai multă carte, la ţară, în acest moment? Sau tentaţiile de idiotizare a generaţiilor sunt mai mici, acolo? Eu nu am avut răpuns, la această întrebare. Dumneavoastră aveţi?!…
prof.dr.SORIN DANCIU