COSTA RICA… CHILE… FOTBALUL ARE VIITOR!

Acum, când s-a pus lacătul pe ediţia 2014 a campionatului Mondial de Fotbal, cu siguranţă comentariile vor continua multă vreme de aici înainte,iar aici nu este vorba numai despre poveştile legate de acest campionat, ca mai toate poveştile regăsite în articolele de povestit nepoţilor ori în cărţi, ci vin şi analizele speciale, analizele care vor să tragă nişte concluzii în urma acestei noi confruntări a celor mai buni dintre cei buni (cel puţin aşa zic datele calificărilor). Noi nu tragem concluzii de specialişti (nu suntem şi nu avem asemenea pretenţii) ci pur şi simplu ajungem şi noi la nişte concluzii, ca mai tot omul care se uită, la un moment dat, la jocul cu băşica, concluzii care pot spune câte ceva în legătură cu elementele care pot influenţa, într-un fel sau altul, evoluţia fotbalului cu balonul rotund (ca să nu-i mai zic „băşică“, deoarece se supară… ştiu eu cine!)
Desigur cea mai importantă concluzie este cea legată de echipa Braziliei, cea mai slabă performanţă din istoria acestei trupe, dar fără nici o îndoială că asta nu a reprezentat o mare surpriză pentru nimeni, atâta timp cât încă din primul meci era evident pentru oricine avea bun simţ şi bună credinţă că echipa Braziliei este departe (dar departe tare, rău de tot!) de ceea ce a însemnat pentru totdeauna imaginea fotbalului brazilian. Când multă lume s-a mirat de rezultatul dezastruos cu Germania, concluzia de bun simţ venea într-o altă întrebare: „CUM DE A AJUNS BRAZILIA PÂNĂ ÎN ACEA FAZĂ A CAMPIONATULUI MONDIAL?!” pentru că, în mod normal, ea trebuia să iasă din grupe! Sa nu uităm că primul meci a fost câştigat numai şi numai cu ajutorul arbitrilor… iar rezultatele echipei nici nu au fost de mirare, toată lumea ajungând la concluzia că niciodată fotbalul brazilian nu a avut o naţională atât de slabă! Iar faptul că în finală a ajuns Argentina care ar fi putut deveni campioană mondială chiar pe pământul brazilian, probabil că ar fi umplut de carne toate frigiderele braziliene! Noroc cu nemţii!
Desigur, nu ne vom da pe spate în faţa performanţei echipei Germaniei din motive care ţin de o realitate pe care, iarăşi, trebuie să o comentăm cu toată seriozitatea şi cu bună credinţă că ştim ce spunem: GERMANIA A FOST CHIORUL ÎN ŢARA ORBILOR! O echipă mai bună decât echipele slabe care s-au aflat în acest campionat, dar nu o echipă excepţională, chiar dacă diferenţa a fost făcută de ceea ce observă, cu deplină corectitudine, Cristian Ţopescu: dacă fiecare naţională are câte un foarte important jucător care este emblema echipei, Germania nu are neapărat individualităţi, ci chiar o echipă!
Aşa se explică performanţa Germaniei care, totuşi, este încă departe de ceea ce înseamnă o echipă perfectă. Desigur, în cazul Germaniei mai avem o explicaţie care vine şi din realitatea că acum câţiva ani echipa naţionala a României bătea măr echipa Germaniei! Cam atunci s-a tras semnalul de alarmă şi a început reconstrucţia fotbalului german după un principiu care nu a dat greş nicăieri în lume, nici măcar în România, pe vremea lui Ceauşescu: loturile naţionale de juniori organizate ca echipe de fotbal participante în competiţii directe, acolo crescând şi acolo remarcându-se toţi jucătorii importanţi care, iată, la douăzeci şi ceva de ani pot deveni căpitani ai echipei naţionale!
Dincolo, însă, de argumentele şi contraargumentele pentru o echipă sau alta, cel mai important element al acestei ediţii a Campionatului Mondial vine din rezultatele bune (unele chiar foarte bune) ale echipelor mici! Costa Rica, Chile, Ghana şi alte ţări care nu aveau ce căuta, din punct de vedere teoretic, într-o asemenea competiţie şi, oricum, cum să pună probleme unor mari echipe, tocmai asta s-a întâmplat, dintr-o raţiune care ţine, efectiv, de ceea ce înseamnă explicaţiile acestor evoluţii senzaţionale: copii talentaţi, dotaţi de la natură şi de la Dumnezeu cu tot ceea ce poate fi necesar pentru performanţă, copii care văd la televizor marii fotbalişti cum se descurcă excepţional, copii care, ajunşi la adolescenţă şi demonstrând valoare, sunt luaţi pe bani puţini de marile echipe de fotbal din Europa, aici învaţă să joace la nivelul performanţei celei mai înalte. După care, întorşi în ţara lor, devin vedete excepţionale, apreciate de toată lumea, pentru că sunt, într-adevăr, valori autentice! Aceasta este principala explicaţie a fenomenului care a generat evoluţia unor echipe considerate, teoretic, slăbuţe, dar care au deschis poarta viitorului in fotbalul mondial!
Pentru că, dacă vreţi să tragem o concluzie generală şi extrem de importantă, aceasta este- evoluţia acestor echipe demonstrează că fotbalul are viitor! Şi să nu vă mire dacă la următoarea ediţie a Campionatului Mondial una dintre aceste echipe, fie ea Costa Rica sau Chile, fie Nigeria ori altcineva, va ajunge la marile performanţe mondiale şi, de ce nu, poate chiar în posesia titlului! Desigur, dacă nu se vor opune, din nou, arbitrii!…