CUM A FOST ÎNGROPAT REPORTERUL DE ŞTIRI!…

alineatS-o spunem, de la bun început, nu facem o analiză istorică, deşi situaţia ne obligă să ne întoarcem, de fiecare dată, acolo de unde am plecat. Şi de unde am plecat? Păi, în 22 decembrie 1989, românii au crezut că au dat de piciorul lui Dumnezeu şi au cotit-o pe un alt drum al vieţii lor! Realitatea asta era, mulţi au luat-o pe un alt drum, puţini- un drum fericit, majoritatea- nu mai e nevoie de comentarii… Dacă într-o carte, la rândul ei- celebră, două personaje- securişti- se întrebau, privind pe un gemuleţ de la demisol picioarele celor care se deplasau, fericiţi, la Revoluţie: Dacă ăştia ar şti că prin tot ceea ce fac acum îşi vor pierde locurile de muncă şi vor ajunge fără case, vai mama lor, ar mai fi aşa de fericiţi?
Răspunsul fiind unul sec: – Deocamdată, lasă-i să se bucure!…
alineatŞi… ne-am bucurat! Desigur, nu am fost şi nu sunt un plângăcios în raport cu vremurile care au fost, dar nici nu pot să nu analizez, cât se poate de obiectiv, fiecare epocă având bunele şi relele sale. Din punct de vedere personal, însă, cel mai mare drept pe care l-am câştigat în urma evenimentelor din 1989 a fost DREPTUL DE A VORBI! LIBERA EXPRIMARE! LIBERTATEA CUVÂNTULUI! Pentru asta perorasem, încă din adolescenţă, asta am visat şi, din fericire, asta am şi reuşit să avem. Desigur, pe măsura evoluţiei evenimentelor şi a maturizării personale am înţeles că am obţinut doar „LIBERTATEA DE A VORBI ÎN VÂNT!”- dar asta este altă poveste.
alineatÎn cadrul Revoluţiei cuvântului şi a evoluţiei presei, un rol important l-a avut revoluţia televiziunilor. Practic, dacă urmărim anii importanţi ai schimbărilor dramatice din România, ele se leagă de apariţia, ori dispariţia unor televiziuni. Nu intrăm, acum, în amănunte, doar consemnăm prezenţa televiziunilor ca un factor important. Atât de important încât, la un moment dat, România a ajuns să preia şi ea modelul televiziunilor de ştiri, model inventat şi folosit cu eficienţă de americani prin CNN! În România prima televiziune de ştiri a fost Realitatea TV, la iniţiativa lui Silviu Prigoană (văzuse asta, dincolo) şi cu sprijinul profesional al lui Ion Cristoiu. Aceea a fost prima televiziune de ştiri, urmată de Antena3… România TV cu toate belele legate de Realitatea… B1TV- transformat în televiziune de ştiri… ajungând la Digi24, televiziune pe care unii o numesc UM (de la Unitatea Militară) dar nu despre asta vorbim, acum şi aici. Televiziunile de ştiri au acaparat, foarte repede, piaţa de televiziune a împătimiţilor de informaţie şi a început o luptă dramatică, între ele, pentru rating. Desigur, dacă adăugăm ratingurile tuturor televiziunilor de ştiri, tot vom fi departe de vârfurile televiziunilor generaliste, însă acestea, oricum, nu pot fi concurate cu asemenea televiziuni. Televiziunile de ştiri au evoluat şi, încet- dar sigur, au intrat şi ele pe panta descendentă generată de implicarea în politică, de o anumită dependenţă faţă de anumite partide, ori anumiţi politicieni! La ora actuală, practic, poţi să nu pui mâna pe telecomandă sau poţi să iei sonorul de la televizor, când vezi figura lui Mihai Gâdea ştii că ai acolo, un înverşunat împotriva lui Băsescu şi a tot băsismului, în timp ce, dacă te găseşti la Realitatea TV, de exemplu, vei simţi şi în somn (cu sunetul tăiat) ura viscerală împotriva PSD-ului care reprezintă tot răul din lume! Aşa ceva nu este normal, deoarece o televiziune de ştiri trebuie să fie de… ştiri! Cât se poate de neutră. Ceea ce a încercat, la început, să imagineze Digi24, dar, la momentele fundamentale, s-a văzut că şi acolo e vorba tot de… „ordin de zi pe unitate”!
alineatPână la urmă, nici nu ne interesează ce se întâmplă cu aceste televiziuni, fiecare reprezintă o afacere proprie, personală, cu anumite interese pe care nu le comentăm. Numai că… numai că devenind obediente şi preocupate numai de jocurile politice, televiziunile şi-au pierdut, pur şi simplu, profesionalismul! Aici, desigur se adaugă şi problema reală a subfinanţării- majoritatea televiziunilor (ca mai toată presa) abia ducându-şi zilele, de la un ceas la altul! Dar şi lipsa de profesionalism este vizibilă.
alineatAm simţit toate acestea, în ultimele zile, cu ocazia unor întâmplări, evenimente pe care, în mod firesc, le urmăreşti la televizor.
alineatA fost, de exemplu, acel celebru incendiu de la depozitele de mobilă turceşti din nordul capitalei. Am spus „nordul capitalei”? Păi majoritatea televiziunilor de ştiri îşi au sediul în nordul capitalei, ori altele pot ajunge foarte repede până în zona respectivă. Fumul s-a făcut vâlvâtaie, cerul s-a înnegrit, oamenii s-au speriat şi au fugit în casele lor (cu excepţia unui specialist de la Mediu care ne-a asigurat că nu e nici o problemă) iar televiziunile… ce făceau televiziunile, în acest timp? Păi… vorbeau! Boscorodeau? Părerologeau!… Dialogau!… Aveau o cameră, instalată, undeva, la mare distanţă şi de acolo vedeau fumul! Despre ce se întâmpla acolo, direct, dintre oameni- nici o vorbă! Reporterul frenetic, reporterul de teren, reporterul care transpiră în faţa microfonului şi a camerei de luat vederi transmiţând, emoţionat, tot ceea ce se întâmpla acolo- reporterul… LIPSEA! Şi nu doar de la o televiziune, nici o televiziune nu a avut echipe specializate care să transmită, în direct, de la acel eveniment!…
N-am apucat să mă dumiresc în legătură cu acel subiect că s-a mai petrecut încă unul… după aia, încă unul… ba era vorba despre un accident dramatic, al unui grup de copii aflaţi într-un autocar!… Ba de răsturnarea unui camion, având în spate militari! Dintre care unii chiar au şi murit! De fiecare dată, toate televiziunile de ştiri au transmis, în timp real, evenimentul respectiv, dar… din studio! Fie au preluat imagini filmate de alţii (!) ori fotografii făcute de alţii (!), ori, dacă au reuşit să ajungă acolo, cu o cameră, ea n-a fost însoţită, la rândul ei, niciodată de un reporter!… De o cameră însoţită de un operator care să trnsforme într-un adevărat studio, orice câmp din ţara asta, acolo unde se întâmplă ceva!
alineatŞi atunci am înţeles că ne aflăm în faţa unui fenomen foarte grav şi foarte trist: REPORTERUL DE TELEVIZIUNE A MURIT! Omul care transmite ştirile, frenetic, din faţa camerei cu microfonul clocotind de informaţii şi emoţie- NU MAI EXISTĂ! Şi dacă a murit reporterul de televiziune, televiziunile oare ce mai aşteaptă?!…

prof. dr. Sorin Danciu