CUM NE-AM BĂTUT JOC DE ŢARA ASTA!…

Reflecsii, într-o seară de… Vineri!

Desigur, dacă mă uit în trecut, voi constata că, de fiecare dată şi întotdeauna, sfârşitul zilei de vineri a însemnat, mereu, câte ceva. Într-o „după amiază de vineri” am realizat cartea „Mă cheamă Mădălina”- prima ediţie a
uneia dintre cărţile fundamentale pe care le-am realizat şi care au urmărit, mereu, destinul celei care a fost una dintre vedetele incontestabile ale muzicii româneşti- Mădălina Manole.

Vinerea, de altfel, este o etapă foarte importantă, în viaţa fiecărui personaj, pentru că atunci se deschide… week-endul! Vai, cât îi invidiam pe capitalişti, în timpul lui Ceauşescu, pentru că ăştia nu munceau… sâmbăta! Ei aveau… Week-end! Într-adevăr, dacă astăzi ne-am uita la realităţile de lângă noi, tare ne-am mira dacă ne-ar mai chema cineva la muncă… sâmbăta! Deşi, dacă te uiţi cu atenţie, sâmbăta este, pentru foarte mulţi… zi de lucru!… Şi totuşi…
Aşa a fost să fie, aşa s-a întâmplat, ăsta este destinul nostru, al tuturor şi trebuie să ne supunem lui- de fiecare dată… Aşadar, într-o seară de vineri s-a întâmplat să urmăresc două reportaje extrem de interesante, legate de condiţia românului, de realitatea românească, de tragedia românilor, de drama naţiunii româneşti!
Prima secvenţă s-a petrecut într-un reportaj în care am urmărit destinul ţării noastre (România) în comparaţie cu… Polonia! Vai, mama noastră! De când ne-am integrat în Europa (aşa zice… textul oficial) ce s-a întâmplat în România? În comparaţie cu Polonia? Păi, cică s-a adâncit diferenţa de PIB de te ia groaza! Adică, în timp ce la noi s-au introdus toate nemerniciile din lume, menite a te bloca pentru orice acces al fondurilor europene, „nemernicii” ăia de polonezi- auzi, ai dracu’- au accesat fonduri, într-o disperare, astfel că ei au ajuns să aibă aproape 3000 de km de autostradă! Şi noi- vreo… 300! Mai mult decât atât, în evoluţia lor atât de spectaculoasă, polonezii au reuşit să-şi dezvolte activitatea economică şi, mai mult decât atât- să-şi păstreze… pământul! Nu l-au vândut! Noi? Noi, din nefericire pentru noi- „Am aruncat şi apa murdară, din copaie! Dar şi copilul! Şi, pe urmă, am dat gratis şi copaia!” De ce toate acestea? Păi răspunsul se găseşte exact în realitatea care ne-a încălecat, până la urmă: În timp ce investitorii români au ajuns, în majoritatea lor, fie la Puşcărie, fie în insolvenţă, fie- normal- în faliment, investitorii autohtoni din Polonia au avut… oaie… în limbaj oficial- sânge-n instalaţie şi nu doar că au reuşit să pună condiţii Uniunii Europene, dar au găsit toate cele care erau împotriva statului polonez şi, pur şi simplu, le-au tras un şut în… ur, binefăcătorilor, licuricilor pe care noi i-am aşteptat, vai, mama noastră! De ce ei au putut şi noi nu? Răspunsul se găseşte în multe secvenţe din cele prezentate şi, din nefericire, insuficient explicate! Dar realitatea a fost adusă în prim-plan, cu acel reportaj!
După care? După care, abia atunci m-am enervat! Când au fost prezentate câteva tinere, actriţe din România, plecate- vai, mama lor!- tocmai în… England! Marea Britanie! Imperiul Britanic! Ziceţi-i cum vreţi, cert este că talentul tinerelor din România a impresionat atât de mult, încât ele au fost adoptate în mari producţii, promovate, realizându-se într-o carieră pe care, altfel, nu ar fi avut-o percepută, decât în… vise!
Şi atunci? Şi atunci, firesc, vin semnele de întrebare legate de- CE DRACU FACEM NOI, ÎN ŢARA ASTA? Spunând „noi”- mă gândesc la nefericiţii care au condus, această ţară, în aceşti 27 de ani! Unii spun că au fost, pur şi simplu- slugi! Alţii? Îl citează pe… Ceauşescu! Ce spunea “cizmarul analfabet”? Păi vorbea despre „Agenturili străine!… Care vor să destabilizeze, să distrugă economia naţională, să anuleze idependenţa ţării!…” Râdeţi? Râdeţi, dar avea dreptate! Poate avea şi informaţii, poate realiza, exact, ceea ce se întâmpla… Ce spun tinerele actriţe, ajunse, la mare succes, în Marea Britanie? Că ar fi vrut să fie celebre, pe scenele din ţara lor! Nu s-a putut!… Şi atunci, firesc, au atins succesul, în Marea Britanie… În U.S.A…. în alte ţări, dar nu în ţara lor!…
Privind exemplele respective, firesc, te întrebi- şi totuşi, ce a făcut România, pentru… români? Nu doar că NIMIC, toate cele care au fost necesare să gonească românii de valoare, din ţara lor! Prostie? Inconştienţă! Trădare de ţară?!…
Probabil câte ceva din toate acestea şi nimic pentru cei care, practic, mai şi gândesc! Cum s-a ales praful de o ţară care, altfel, chiar a fost o… ţară?! Cum a ajuns o Colonie care şi-a exportat forţa de muncă, şi-a vândut pământurile, şi-a desfiinţat puterea economică, de s-a ales praful de… tot?! Nu vom folosi formule teribile precum… „trădare!”… „nefericire naţională!…” nu, nu vom vorbi nici despre prostia românească, nici despre imbecili, nici despre cei care, practic, înmormântează o ţară întreagă!
Dacă ne mai apucăm să vorbim despre ce se întâmplă în Transilvania care, astăzi, se pregăteşte să…plece, de lângă Bucureşti, abia atunci vom afla cât este de grav totul!
Şi pentru că nenorociţii care ne urmăresc, din umbră, sunt teribil de deranjaţi de faptul că încercăm să deschidem mintea poporului, tragem şi concluziile de rigoare: NOI VOM DISPĂREA! PROBABIL ŞI… POPORUL ROMÂN! HAI, CĂ V-A IEŞIT!