DE LA LECTICĂ LA… ROABĂ!

alineat Nu am făcut, niciodată, parte dintre cei care să admită judecata între generaţii şi, mai ales, judecata celor care vin către înaintaşii lor. Pur şi simplu nu puteam să fac asta din simplul motiv că eu însumi am fost, încă din adolescenţă, un revoltat şi, firesc, contestând multe dintre cele făcute de generaţiile anterioare, aveam gândul de a face lucruri noi, interesante la care (credeam eu) cei de dinainte nu se gândiseră! Deci, am admis conflictul între generaţii, dar- în egală măsură- am studiat, pe măsura maturizării, lucrurile bune pe care le-a făcut şi le face fiecare, în partea sa. Deci, luaţi-mă ca un adversar al ideii că sunt unii mai buni decât ceilalţi şi, vezi, Doamne, ce nenorociri fac unii, ori alţii, în raport cu ceea ce am făcut sau facem noi…
alineat În egală măsură, însă, nu pot să nu observ ceea ce este evident pentru toată lumea- evoluţia unei generaţii nu atipice, nu anormale, ci doar- din păcate- ruptă de realitate şi, mai ales, incapabilă, de multe ori, să se axeze pe necesităţile timpului său! Sunt cel care a inventat formula „generaţia PROştii şi câştigi” şi, fără nici o bucurie observ cum, pe măsura trecerii timpului, multe dintre cele pe care le-am anticipat când am dat această formulă chiar s-au realizat!
alineat Ce constatăm (mulţi, foarte mulţi dintre noi şi nu doar din ţara noastră!) analizând ceea ce se întâmplă cu mulţi reprezentanţi (să nu generalizăm!) ai generaţiei de până în 35 de ani, de exemplu? Păi, în general, constatăm cam multe! Şi deloc mărunte! Ca să nu spun chiar îngrijorătoare!…
alineat În primul rând este vorba despre ruperea, aproape totală, de realitatea necesară şi preferarea unei existenţe virtuale! Aici nu sunt de vină doar „feisbucile” (chiar dacă, din nefericire, tot mai mulţi se aşează pe ele şi acolo rămân) cât ceea ce NU le cere societatea, ori chiar îi împinge în alte direcţii decât cele pe care, în mod normal, ar trebui să evolueze. A mai apărut un termen, nou- pentru mine, dar extrem de generalizant, pentru o mare parte a unei generaţii incandescente şi nu prea: ANALFABETISMUL FUNCŢIONAL! Ce înseamnă asta? Ca să dau un răspuns nu ştiinţific, dar pe înţelesul tuturor, analfabetul funcţional este cel care ştie să scrie şi să citească, chiar citeşte (dacă este obligat la şcoală, de exemplu) dar nu reţine nimic! Nu poate povesti un rând din cele pe care le-a parcurs, le-a trăit ori nu, în timp ce lectura paginile respective!… Consecinţele? Extrem de grave, de n-ar fi să ne gândim decât la faptul că nu stiu să se exprime, că aceia care sunt robii acestui sistem de educare devin incapabili să se exprime, vorbesc în „parole”, iau formule gata mestecate de pe „feisbuci” şi se poartă ca nişte roboţi atemporali! Mai grav decât atât, spre deosebire de ceea ce a reprezentat, o perioadă îndelungată, mândria românilor- capacitatea de a găsi soluţii, în orice situaţie- dispare, din păcate, la mulţi din această generaţie! De la imposibilitatea de a găsi o soluţie atunci când se întâmplă ceva şi ceva se impune chiar rapid, până la momentele dramatice în care nu poate schimba un bec, atunci când acesta se arde!…
alineat Toate acestea mi-au revenit în minte, atunci când am realizat ce s-a întâmplat, la debutul sezonului de pe litoral, cu ocazia zilei de 1 mai. „Debutul sezonului”- o formulă puţin cam îndepărtată de realitatea… reală, pentru că n-a fost decât o escapadă, o minivacanţă şi… atât! În realitate, sezonul pe litoralul românesc ţine exact două luni- iulie şi august! Iar modificările climatologice (atât de vizibile, acum!) reduc foarte mult din perioada pe care o condiseram, până acum, propice pentru vara adevărată! Am ajuns spre sfârşitul lunii iunie, spre exemplu şi am constatat că… nu au apărut ţânţarii! Deşi ziua sunt temperaturi de 25-28 grade celsius! Şi totuşi, ţânţarii nu mişcă! De ce? Pentru că natura este deşteaptă şi pentru că vieţuitoarele au sesizat că noaptea este extrem de frig, uneori la limita… iernii (!), iar ieşirea din găoace a respectivelor gâze le-ar duce la… moarte! În aceste condiţii, s-a deschis aşa-zisul sezon, de pe litoral! Unde, în cluburile de fiţe, a mai apărut o modă- şampania foarte scumpă adusă cu… roaba! În prima fază mi-a venit în minte formula, de la biserică- „roaba lui Dumnezeu” şi m-am gândit la cine ştie ce altă năzăranie! Nici vorbă de aşa ceva, în mintea tuturor celor prezenţi acolo instrumentul ăla pe care se aşeza şampania era o… roabă! În realitate, uitându-te nu cu mare atenţie şi căutând, eventual, pe „goagăl” vei constata, imediat, că nici vorbă de roabă, era vorba, pur şi simplu de o… lectică! Adică ceva de lux, ceva de evul marilor distracţii, în niciun caz de o… roabă, un instrument de construcţie! Desigur, am constatat că au fost şi discoteci (de mai mică anvergură, desigur) care auzind de roaba-roabă, fie s-au dus şi au luat o roabă, pur şi simplu, fie au făcut câte o roabă din doi rulmenţi şi o bucată de tablă pe care au pus şampania respectivă!
alineat „Deştepţilor”, şampania de lux nu se cară cu… roaba! Decât într-o lume în care totul s-a dat peste cap, josul este sus, valoarea egalează non-valoarea, nimeni nu mai înţelege nimic, analfabeţii devin… profesori universitari, repetenţii devin conducători de ţară, iar ţara se îndreaptă, din păcate, în cea mai neagră perioadă de după ce fusese, cât pe-aci, să fie o ţară adevărată!
Desigur, nu are cine ştie ce importanţă că era roabă sau lectică, important e la ce s-au gândit ei!…

prof. dr. Sorin Danciu