DE LA NEVASTA SOVIETICĂ LA SOŢIA DE… SERVICII !

Unul dintre elementele binecunoscute ale perioadei de stăpânire sovietică asupra României (că de socialism nu putea fi vorba, în sensul dogmatic al cuvântului) o reprezenta implantarea unor oameni aflaţi sub influenţa sovietică, în punctele importante ale ţări.
La început, aceştia au fost cei care au venit împreună cu armata sovietică pentru a putea prelua puterea politică în România, după care au ajuns în prim-plan o parte din aşa-zişii ilegalişti (o parte dintre ei se transformaseră în ilegalişti comunişti după 23 august 1944, prilejuind acea cugetare sarcastică a unui vechi ilegalist: „Puţini am fost, mulţi am rămas“).
În aceste condiţii „oamenii ruşilor“ erau destul de vizibili, dar dorinţa puterii sovietice de a avea totul sub control era foarte mare. Şi atunci Serviciile aflate sub conducerea KGB au mai inventat o modalitate de recrutare a tuturor celor care puteau intra în zona de influenţă sovietică, fiind ţinuţi sub supraveghere permanentă. Mai ales cu ofiţerii de armată, de Miliţie şi Securitate care ajungeau să fie preţuiţi pentru a ocupa diverse funcţii importante la nivelul conducerii de partid şi de stat, s-a făcut acest experiment, după care a căpătat o amploare nemaiîntâlnită, până atunci. Despre ce era vorba? Respectivii mergeau la cursuri de specializare în URSS, acolo unde, pe lângă faptul că exersau limba rusă, primeau toate informaţiile ideologice necesare, precum şi direcţiile de acţiune pe care trebuia să se mişte ţara pe care o reprezentau, în cazul nostru România. Pe de altă parte, în sistemul de distracţie tipic al tineretului comunist, se organizau tot felul de acţiuni tovărăşeşti la care tinerii politicieni sau ofiţeri români cunoşteau… tinere sovietice! Frumoase, inteligente, dornice de măritiş… Astfel că, mulţi dintre ei se întorceau, pe lângă diploma de atestare şi cu o nouă nevastă! Sovietică… „Rusoaică“- zicea poporul! În realitate, acestea erau agente ale KGB-ului, infiltrate prin intermediul serviciului şi raportând, periodic, tot ceea ce se întâmpla, tot ceea ce făcea soţul (obiectivul) lor! Că lucrurile aşa au stat a dovedit-o decizia lui Gheorghiu Dej care, atunci când a luat măsurile de îndepărtare a armatei sovietice din România, dar şi după celebra declaraţie din 1964 (cea care se spune că i-ar fi adus şi sfârşitul) a solicitat celor mai importanţi factori politici şi ofiţeri-generali căsătoriţi cu rusoaice să aleagă: ori postul… ori divorţul! Dovadă clară că la nivelul conducerii partidului se cunoştea foarte bine rolul acestora, iar atunci când a fost nevoie s-au luat măsurile necesare…
Că lucrurile au continuat să evolueze în cazul celor care nu au renunţat la nevestele lor, iar acestea au evoluat în sistem executând ordinele fără crâcnire, a dovedit-o un caz celebru, de după 1990, în plină libertate şi ziceam noi, cu naivitate: îndepărtarea de Rusia, că Uniunea Sovietică dispăruse cu mai mulţi ani în urmă. Atunci s-a petrecut un incident celebru în care, a doua zi după Revelion, un cunoscut ziarist a pierit într-un accident, pe o şosea, în apropierea Bucureştiului. Tragic accident, dar şi greu de înţeles în condiţiile în care maşina nu avea viteză, nu se prăbuşise în nici o prăpastie, doar se răsturnase uşor, vehiculul fiind un autoturism bine dotat, aproape blindat, greu de înţeles cum putea să-şi omoare şoferul. Gurile rele au spus, atunci, că jurnalistul respectiv era un agent acoperit, încă de pe vremea când lucra la ziarul partidului, el fiind căsătorit cu o sovietică! „Rusoaica i-a mâncat capul!“- s-a spus atunci, deşi unii căutau alte explicaţii, unele dintre ele extrem de ciudate, dar şi greu de contrazis privind implicarea unor arabi în afacerea ziarului pe care acesta tocmai îl privatiza atunci când i s-a luat capul.
De ce am amintit toate acestea? Pentru că de ceva vreme, în România (democrată, nu-i aşa?!) se petrece un fenomen extrem de ciudat: persoane importante (şi EI… ŞI ELE-) la un moment dat ajung să divorţeze de cei care le-au fost pereche, până într-un anume moment, după care înfiripă, foarte rapid, o poveste de dragoste (mai mult decât publică) consecinţa fiind o căsătorie la mare viteză, urmată de o evoluţie extrem de ciudată şi de agresivă, în plan politic, a acelui EL… şi acelei EA… în condiţiile în care, multă lume se întreabă, cât de decisivă este influenţa nevestei (bărbatului) pe care acesta (aceasta) l-a luat (a luat-o)? Gurile rele spun că este vorba tot despre Servicii şi că respectivele căsătorii reprezintă tot un „Ordin de zi, pe unitate“ în urma căruia se înfiripă o familie fericită, cu misiune foarte bine stabilită, eventual tot prin… „Ordin de zi, pe unitate!“.
Aşa că în această coabitare pe care au iniţiat-o prin NEVASTA SOVIETICĂ şi SOŢIA DE SERVICII diferenţele nu pot fi atât de mari cum par la prima vedere şi singurii „folosiţi“ fiind autohtonii, aceştia neavând suficientă minte ca să priceapă exact ceea ce li se întâmplă şi, eventual, să mai ia şi măsurile necesare ca să evite situaţiile dificile în care ei se găsesc.
De altfel, nici nu ar avea motive să reacţioneze într-un fel anume, dintr-un motiv cât se poate de simplu: MAJORITATEA SUNT, LA RÂNDUL LOR, TOT SUPUŞI ORDINUL DE ZI, PE UNITATE! Vorba celebrului refren: „Liberalii sunt prea liberali / Popularii sunt prea populari/ Tărăniştii sunt prea ţărănişti/ Comuniştii sunt tot comunişti/ Democraţii nu sunt democraţi/ Candidaţii nu sunt candidaţi / Socialiştii nu sunt socialişti/ Securiştii sunt tot securişti!“
Prof.dr.SORIN DANCIU
Din volumul, în pregătire, „TOVARĂŞU’ PATRON sau CRONICA VESELĂ A UNOR VREMURI TRISTE!“