Donald Tusk, președinte al Consiliui European: Ce ar trebui să învețe România din alegerea polonezului

Alegerea lui Donald Tusk la președinția Consiliului European

încununează nu atât un succes personal, cât evoluția meritorie a unui stat cu un trecut traumatizant și o remarcabilă putere de resuscitare.

Cel mai longeviv premier al Poloniei (2007 – 2014), în vârstă de 57 de ani, a devenit primul președinte estic al Uniunii Europene. Donald Tusk este romano-catolic, a studiat istoria la Universitatea Gdansk, este însurat și are doi copii. Tusk vorbește engleză și germană, dar de prima evită să se folosească în public după ce a devenit ținta ironiilor din pricina accentului său.

Imediat după anunțul privind alegerea sa la șefia UE, un ziar belgian sublinia că Tusk este un polonez care vorbește foarte bine germană. Aluzie a presei din Bruxelles la relația bine consolidată a premierului polonez cu cancelarul Angela Merkel, realitatea care a contribuit l-a alegerea lui Tusk la conducerea Consiliului European.

Apropiați ai celor doi spun că Merkel și Tusk sunt firi politice asemănătoare: tăcuți, pragmatici, cu forță de negociere. Însă similaritățile nu exclud eventuale încleștări cu privire la marele vecin estic al Poloniei, Rusia, cu care Tusk pare dispus să facă mai puține compromisuri decât cancelarul Germaniei. Mulți analiști spun că alegerea lui Donald Tusk la șefia CoE de către liderii europeni echivalează tocmai cu un semnal trimis Rusiei lui Vladimir Putin că UE nu mai tolerează acțiuni de genul celor din Ucraina.
Polonia construiește un canal între Laguna Vistula și Marea Baltică pentru a evita Rusia

Opiniile sunt divizate, alți analiști arătând că alegerea lui Tusk are de-a face cu algoritmii din UE. Mai precis, că premierul britanic David Cameron și aliații lui aveau nevoie de un reformist drept contrapondere la federalistul Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene. Cu alte cuvinte, Tusk este omul pentru șefia CoE, în viziuni diferite.

Succesul economiei poloneze

Economia Poloniei (țară acceptată în NATO în 1999, iar în UE în 2004) are unul dintre cele mai rapide ritmuri de creștere din ultimii 24 de ani, bifând realizări lăudabile în domeniul inftrastructurii și al investițiilor. Polonia este a șasea cea mai mare economie din UE. Între 1989 și 2012 standardele de viață din Polonia s-au dublat. În cuvintele economistului Băncii Mondiale Marcin Piatkowski, „Polonia a avut probabil cei mai buni 20 de ani din cei peste 1.000 de ani ai existenței sale” (sursa).

Specialiștii pun rețeta succesului polonez, între altele, pe seama reformelor economice implementate imediat după căderea comunismului, la începutul anilor ’90, și pe relația Poloniei cu Germania.

În timp ce Polonia își vinde produsele pe piața vecinului vestic și absoarbe investiții germane, Germania profită de platformele de producție ieftine și de înaltă calitate ale Poloniei pentru a concura cu Asia de Est. Polonia oferă Germaniei un climat de afaceri prietenos, mână de lucru calificată și, peste toate, proximitate (sursa). Prin prisma acestor legături economice cu Germania, 46% din PIB-ul Poloniei provine din exporturi.

Polonia, un model?

După anunțul privind alegerea lui Donald Tusk, New York Times titra că Polonia a pierdut un premier, dar a câștigat o voce la vârful organismelor europene. Într-adevăr, o bună parte a analiștilor se așteaptă ca polonezul să fie un reprezentant al europenilor din Centrul și Estul Continentului. În același timp însă, există sceptici care cred că numirea lui Tusk reprezintă, mai degrabă, o divizare a Estului prin depărtarea Poloniei de această zonă prin apropierea de Vest.

Alegerea lui Tusk concretizează o evoluție a Poloniei la statutul de țară pe care premierul Victor Ponta spunea miercuri, la Reuniunea Anuală a Diplomației Române, că vrea ca România să-l atingă: „un stat care nu urmează decizii, ci unul care participă la luarea deciziilor”.
Alegeri anticipate în Polonia. Interceptările aruncă în aer guvernul

De la integrarea în UE, Polonia a aplicat cu succes o reformă administrativă, a atras cu nesaț fonduri europene, iar între 2000 și 2013 lungimea totală a autostrăzilor poloneze și drumurilor express s-a mărit de cinci ori. Superlative pe care România nu a reușit să le bifeze în ultimii 7 ani, de când este membru UE.

Totodată, Polonia a profitat la maxim de proximitatea de Germania, cu care a dezvoltat o relație privilegiată ce s-a dovedit vitală pentru multiple paliere: de la economie, până la succese precum alegerea din rândul liderilor de la Varșovia a unui șef al Consiliului European. În acest timp, parteneriatele României cu țări precum Germania și Franța s-au erodat, lucru remarcat de curând și de șeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care a pledat pentru o revitalizare a acestor legături care au contribuit la progresul pro-occidental al României.

La fel ca România, Polonia a pus accent pe parteneriatul strategic cu SUA. În același timp însă, Varșovia nu a nutrit obsesii regionale precum cea dezvoltată de România față de Republica Moldova, folosită de multe ori pentru consum politic intern. Diplomația poloneză a fost considerată de analiști o revelație pentru prestația din timpul crizei ucrainene, în care s-a implicat profund pentru găsirea unei soluții.
– See more at: http://www.dcnews.ro/donald-tusk-pre-edinte-al-consiliui-european-ce-ar-trebui-sa-inve-e-romania-din-alegerea-polonezului_452558.html#sthash.VbiqKdgC.dpuf