DOSIA- CE I-AI MAI PROSTIT PE AMERICANII ĂŞTIA, CU… RUŞII!…

Trebuie să fac precizarea, de la bun început, că atribuirea numelui „Dosia“ respectivei persoane îi aparţine neuitatului pamfletar Corneliu Vadim Tudor. Într-o discuţie cu regretatul scriitor eu i-am reproşat formula respectivă, iar la nedumerirea sa i-am adresat, la rândul meu, această întrebare: „Domnule Vadim Tudor, cum să-i zici „Dosia“- aia-i o purcică mică şi simpatică- păi asta este ditamai scroafa?!…“. Dar nu despre Dosia, despre prezenţa ei de-a dreptul jegoasă atunci când apare cu gâtul ăla a cărui guşă se revarsă în asemenea hal încât este nevoită să-şi pună pulovere care să-l mascheze, de parcă ar fi avut gâtul rupt şi i s-a băgat ipsos, încât să nu i se vadă decât bărbia- sau ce-a fost ea, odată- nu despre asta vom vorbi!
Niciodată nu am atacat imaginea fizică, defectele fizice pe care un personaj le poate avea, asta e lumea- nu-ţi place, nu te uiţi! Deci, nu despre guşă şi… mătuşă, vom vorbi, ci despre… ticăloşii!
Toată ticăloşia aşa-zisei SOCIETĂŢI CIVILE din România am tot criticat-o, de-a lungul timpului- şi asta o facem de peste 20 de ani! Pornind de la ideea că societatea civilă este reprezentativă la nivelul întregii societăţi (de la văzuţii intelectuali, până la muncitori şi câţi or mai fi ţărani!), iar vocea societăţii civile trebuie să reflecte, întotdeauna, punctele de vedere ale… societăţii. Ori, în România, ce s-a întâmplat? La fel ca şi-n alte ţări, societatea civilă a fost confiscată de un şmecher (la rândul său agent de influenţă finanţat din banii CIA!) care a deschis tot felul de oficine, poreclite ONG-uri, unde şi-a plantat oamenii săi, deveniţi agenţii lui! Mai precis- ai… lor! Şi aici nu vorbim de închipuirile noastre, e suficientă doar mărturia unuia din cei implicaţi în misterele Revoluţiei (Mircea Dinescu)- acela care-şi amintea cu câtă naivitate a livrat intelectuali tineri respectivului magnat, pentru a construi aşa-zisa societate civilă pe care, apoi, a văzut-o la lucru, de cele mai multe ori… împotriva societăţii!…
În fruntea acestei instituţii poreclite „SOCIETATE CIVILĂ“ s-a aflat şi se află Dosia! Un personaj lugubru, mizerabil, plin de venin, mustind de ură, neavând nici o realizare notabilă, în cei peste 20 de ani de când se strofoacă- cu excepţia porcăriilor pe care le-a patronat- lugubrul personaj nu ne lasă în pace! Să nu uităm, dacă te uiţi în CV-ul ei (ăla… real!) vei constata că, în realitate, Dosia, de-a lungul timpului, a făcut numai nenorociri, în jurul ei! Să nu uităm, a condus, o perioadă- ditamai Televiziunea Română! A făcut-o praf! De altfel, de acolo începe declinul total al televiziunii naţionale (ca să fim sinceri şi în combinaţie cu dezvoltarea, în acelaşi timp a reţelei televiziunilor private!) De ce ajunsese ea mare şefă la televiziune? Păi pentru că era… pusă de cine trebuie, fata era ochiu şi timpanu’… Sistemului care se restaurase la putere! În nesimţirea ei (asemenea grobianism ne este permis, fie-ne permis, în acest caz) individa făcuse şi ditamai academia paralelă cu Academia Română (societatea academică şi nu mai ştiu cum)- după ce i s-a spus că nu poate să aibă ditamai academia- ca şi când ar fi intelectuala cea mai de renume dintre cele mai de renume! Dar- ţi-ai găsit- ruşine? De la cine? Scroafei, chiar şi când e moartă în coteţ, tot îi place să… Pută!
Aşa că individa a scris şi o piesă de teatru, una care îl face varză pe nimeni altul decât pe… Iisus Hristos! Ce-o mai fi visat, nefericita, la gândul că „i-o trage“ ea lui Iisus! Proasta, dracului, nici măcar nu se adaptează la ţara din care face parte! Ca să nu mai vorbim că, de ani de zile, face pe profesoara prin străinătăţuri, desigur, cu aceeaşi finanţare a aceluiaşi magnat care reprezintă aceleaşi servicii şi aceleaşi interese care nu au nicio legătură cu poporul român!
Toate astea, totuşi, pot fi considerate istorie. Ceea ce a deranjat, teribil, în ultima vreme a fost ieşirea ei de o nesimţire (ce des revine termenul ăsta în viaţa dumneaei!), nesimţire totală împotriva cazului celor cinci copii luaţi de la părinţii lor, în Norvegia! Şi dă-i!… Şi luptă!… Aducând vorba că, în acest caz, ar fi, în realitate, numai în interesele… ruşilor! Nu vă clătinaţi, nu vă zdruncinaţi, nu vă şocaţi! Aceasta este reţeta cea mai sigură prin care poţi să le mănânci banii proştilor ălora de americani! Ai zis de ruşi şi… gata! Urmăriţi-i pe mulţi dintre derbedeii ăştia care s-au aciuat în aşa-zisa societate civilă, să vedeţi cum li se umple gura de… ruşi, de fiecare dată când trebuie să arate ce importanţi sunt ei în lupta pentru democraţia (nu-i aşa?)… americană!
Să fim bine înţeleşi, ca să nu vină, cumva, cu vorba (de pe reţetă) că o asemenea pledoarie ar arăta că eu sunt omul… ruşilor! Bunicul meu a fost preot, i-a urât pe bolşevici, a avut necazuri în perioada invaziei sovietice, am urât Uniunea Sovietică din toţi ficaţii şi n-am niciun sentiment de dragoste, nici acum, pentru ei! A, cultura rusă- aia este altceva! Rusoaicele? Doamne fereşte, cine ar putea să refuze o întâlnire cu asemenea… minuni ale naturii?!… Dar- vorba dictatorului corean- una-i una, alta-i alta! Aşa că, de ce or pune, cu atâta uşurinţă, botul- americanii, la prostiile cu ruşii?! Probabil că au şi ăia tot atâta minte cât… gaşca lui Dosia! Deşi…
Deşi s-a mai întâmplat un fenomen- unii dintre cei care au făcut parte din gaşcă (dintre ei, atenţie!) o atacă, violent, acuzând-o că bate câmpii… că spune tâmpenii… ba, chiar mai mult (că doar vin din… iarbă!) că, în realitate, Dosica noastră este plătită de… norvegieni! Cu facturi, taică! Aşa că, dovadă că şi de data aceasta a reacţionat la… ordin! Contra… cost!…
Normal, rămâne regretul că americanii s-au dat pe mâna unor asemenea marţafoi, impostori! Şi, desigur, confirmarea cuvintelor pe care i le-am spus regretatului Corneliu Vadim Tudor: „Nu-i mai ziceţi Dosia, domnule preşedinte! Păi Dosia era o purcică simpatică, pe când asta este… ditamai scroafa!…“
N.R. Şi dacă am mai căuta un motiv pentru atitudinea absolut idioată a respectivei în cazul copiilor furaţi din Norvegia, ar mai fi una: până să ajungă scroafă gestantă, Dosia nu are… copii!….

Sorin DANCIU