EXPLOZIA „JURNALULUI“- ŢINEŢI MINTE, PLECĂM DE PE ULTIMUL LOC!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Am ajuns la momentul dificil al anului 1997, atunci când (după victoria Convenţiei Democrate pe care „Jurnalul de Călăraşi“ o sprijinise, fiind singurul ziar local din Călăraşi care şi-a permis acest lucru, într-un judeţ complet roşu, cu ministrul de interne conducătorul PDSR!) an în care, ajunşi la putere, cei care fuseseră sprijiniţi, până atunci, în demersul lor politic, au declanşat o serie de acţiuni care l-au afectat şi pe finanţatorul Jurnalului, din acel moment. Problemele financiare erau destul de mari (chiar foarte mari!) firmele o luaseră la vale, astfel încât, la finalul afacerilor din acel moment, singurul care mai aducea bani era… „Jurnalul“! Împotriva convingerilor funcţionarilor, de până atunci care considerau că „Jurnalul“ aducea pierderi!… A fost momentul în care s-au căutat alţi investitori interesaţi de a se lansa într-o afacere cu ziarul! Dintre cei mai mulţi care se doriseră a deveni directori editori, l-am ales pe Mili Constantinescu cu care nu am avut, la început, eu discuţiile respective, ci Sandu Oltenacu. Mili a venit deschis în această afacere, rămânând foarte surprins atunci când i-am spus: „- Ţine minte, de la bun început: dacă vrei să faci o afacere din acest ziar, nu va ieşi o afacere! Ziarul produce bani, pe termen lung şi mai greu! Poţi obţine notorietate, putem demara şi diverse proiecte. Iar pe de altă parte, condiţia este că editorul nu se implică în ceea ce apare în ziar!“
Mili mi-a mărturisit că nici nu are de gând să facă acest lucru, dar mi-a pus o condiţie:
„- Ştii, mie mi-a plăcut, întotdeauna, când m-am lansat în afaceri, să fiu primul! Din păcate, m-am uitat şi eu pe tiraje şi am constatat că Jurnalul e cam ultimul!“
Aşa era, ne ocupasem de „Opinia Publică“, până atunci, JURNALUL doar supravieţuia. Şi atât!
I-am dat asigurările dorite: „- Dacă nu te bagi peste strategia ziarului, îţi garantez că vom ajunge pe primul loc! Am reuşit asta cu Opinia care era un ziar complet nou, dar cu Jurnalul care este pe piaţă de câţiva ani!“
Am plecat la Bucureşti, acolo unde s-a predat finanţarea către firma lui Mili Constantinescu şi ne-am pus pe treaba. Preluând, bineînţeles, echipa de la Opinia Publică, în integralitatea ei! Ba mai aducând alături de echipa „Jurnalului“, din acel moment, inclusiv colaboratorii. Am lansat strategia ziarului, regândit- în totalitate, după care m-am apucat şi am scris editorialul: „Ţineţi minte, băieţi, plecăm de pe ultimul loc!”
prof.dr.SORIN DANCIU

ŢINEŢI MINTE – PLECĂM DE PE ULTIMUL LOC!
Cu acest număr ziarul „Jurnalul de Călăraşi” intră într-o altă etapă a vieţii sale din cei şase ani pe care i-a parcurs până acum: după etapa de început, etapa romantică, în care redacţia se afla într-o geantă diplomat, au urmat etapele „DALLAS“ – cu un Cornel Ganea care a dus greul finanţării până la numărul 113, după care a venit etapa Oltenacu, o etapă benefică în care „Jurnalul de Călăraşi“ a intrat în rândul lumii presei. A fost să fie acest număr 214 primul din a IV-a serie a ziarului care va aduce modificări importante, atât de structură cât şi de format;
Mai mulţi prieteni m-au întrebat, miraţi sau chiar uluiţi- „Ce ţi-a venit? Este nevoie de tot acest nou efort? Are el rost?“
POATE CA AŞA AM FOST EU URSIT ÎNCĂ DE LA NAŞTERE- să o iau, mereu, de la capăt! În facultate am pus pe roate un cenaclu-spectacol, „Serile studenţeşti“, pe care, când l-am adus în forma de maxim succes, l-am părăsit. Şi am pornit un alt cenaclu-spectacol care, în doar câteva luni ajunsese să rivalizeze cu Cenaclul „Flacăra“ de atunci. La Radio „Voces-Campi“ am pornit-o din faza de început şi am adus postul de radio, alături de ceilalţi colegi, în faza RADIOUL TUTUROR! În 1994 am făcut „să reapară un ziar nou“, „Opinia Publică“, într-un moment în care se susţinea că piaţa săptămânalelor este ocupată şi că, oricum, nu o să apărem mai mult de trei până la cinci numere. Au trecut patru ani şi aproape 150 de numere şi „Opinia Publică“ a devenit un ziar regional cu difuzare naţională.
Şi atunci, ne-am propus să facem un ziar local puternic. El va fi „JURNALUL, DE CĂLĂRAŞI“, ziar care în topul vânzărilor nu se află în frunte chiar dacă nici celelalte ziare nu strălucesc la acest capitol când, în loc să cumpere un ziar, omul preferă o pâine. Acesta este şi primul nostru pariu – să ajungem în frunte Ia capitolul difuzare! Pentru asta- „nu vom precupeţi nici un efort!” Punem la bătaie un nou sumar şi o altă echipă, mizând a doua oară pe tinereţe – oameni care nu au făcut presă în viaţa lor sau sunt încă elevi ai claselor de ziaristică de la Liceul „Danubius“, pe care îi pot considera formaţi pentru marea bătălie. Va fi un ziar de mult curaj, dar un curaj afirmat cu decenţă, în spiritul realei deontologii. Vom fi un ziar al tuturor, de la pagina adolescentului, pentru copilul familiei, până la o pagină completă de fotbal, pentru tatăl familiei. Mama va avea rubricile sale, iar rudele- ce bârfi!
Vom fi ACELAŞI… DAR UN NOU ZIAR. Cu un MILI CONSTANTINESCU pasionat de tehnoredactare, dornic să facă cel mai frumos ziar din seria „Jurnalelor“.
Poate, în primul rând, trebuie să mulţumim domnului Alexandru OLTENACU şi colegului său, Vasile ALECU, aceia care se despart cu nostalgie de noi, ei devenind, în acelaşi timp, cei mai periculoşi contracandidaţi. Ne temem de concurenţa „Opiniei Publice“, deşi vom impune un alt tip de ziar! Aşa să ne-ajute Dumnezeu!
Sorin DANCIU

„Jurnalul de Călăraşi“ nr.214 / anul VI / serie nouă / 7-13 aprilie 1997