FEMEIA CU BARBĂ… sau „VINE SFÂRŞITUL LUMII, MAICĂ!”

NU AM NIMIC CU HOMOSEXUALII!
Să fim bine înţeleşi, de la început: nu am nimic, dar absolut nimic cu homosexualii! Mai mult decât atât, am susţinut, întotdeauna, deplina libertate sexuală a individului, liber să facă ce-i trece lui prin cap sau îl îndeamnă cine îl îndeamnă, fără a trebui să dea socoteală în faţa nimănui atâta timp cât toate condiţiile legale sunt îndeplinite.
Iar aici nu mă refer la interdicţiile comuniştilor în acest sens, ci la sensul real al libertăţii, acela de a nu împiedica libertatea celuilalt! Adică acceptarea de către partener sau parteneră (dacă există) a actului respectiv, desigur fără pedofilii şi alte scârboşenii inventate de aşa-zisa civilizaţie… Deci nu am nimic cu homosexualii…

NU MĂ UIT LA EUROVISION!
În altă ordine de idei, nu mă mai uit, de ani de zile, la EUROVISION! Din foarte multe motive, principalul fiind acela că acolo nu am mai văzut, de foarte multă vreme, promovarea adevăratelor valori muzicale, ci o chestie urâtă, scârboasă mascată de multe reflectoare, jocuri de lumini şi artificii! Acel vot aşa-zis al popoarelor care se votează între ele (chipurile) încât ruşii sunt cu… ruşii, nemţii cu… nemţii, nu mi-a mai provocat, de mult, nici un fel de emoţie… Ştiu jocul şi nu mă interesează!

NU MĂ UIT LA TVR!
În al treilea rând nu mă uit la Televiziunea Română. Televiziunea încărcată de specialişti, de profesionişti care fac… emisiuni proaste! Şi aici nu este vina celor de la tehnic (operatori, sunetişti, regizori excepţionali) că în faţa camerelor de luat vederea au tot felul de dihănii, de fripturişti acriţi artificial pe care sunt nevoiţi să-i pună pe post, iar telespectatorii (care se mai uită) să se uite la ei. Deci nu mă uit la TVR!

DAR CÂND E SĂ FIE CATASTROFĂ…
Se spune că atunci când se produce o catastrofă este nevoie să fie cumulate mai multe condiţii, în mod normal imposibil de a exista, în acelaşi timp! Asta mi s-a întâmplat mie, sâmbătă seara, atunci când, pe la 11 noaptea, absolut din întâmplare, am trecut cu telecomanda pe la TVR1. Tocmai se termina concursul, mai precis evoluţiile invitaţilor. Şi se anunţa acel şirag de refrene care arată ce melodii sunt în concurs. Am rămas (cu gândul, în acel moment) că voi urmări doar acest şirag de refrene ca să îmi dau şi eu seama ce se mai cântă pe la Eurovision. Piese de toate felurile, unele mai leşinate, altele ceva mai vioaie, una singură cu specific naţional (şi-au dat seama băieţii că nu se mai promovează asta), iar dintre cântecele puse în joc, vreo 5 întrunind cât de cât condiţiile, ca din toată mediocritatea să fie considerate ceva mai bune…

„ABBA” A FOST UN ACCIDENT PENTRU „EUROVISION”!
Pentru că, efectiv, nici una nu sărea în ochi că ar fi un şlagăr. Aici fiind folosită o altă idee întreţinută artificial, aia care raportează totul la „ABBA”. Să fim clari, este evident pentru orice om care judecă- pentru EUROVISION, „ABBA” FOST UN ACCIDENT! Din întâmplare trupa aia a ajuns acolo (dacă nu o fi fost vreo înţelegere şi atunci), dar valoarea muzicală a şlagărului nu are nici o legătură cu acest concurs. Sigur, între cele 5 melodii, părea destul de bine făcută aceea a României, ocazie cu care am aflat despre prezenţa primului-ministru la eveniment, lucru care nu m-a mirat, atâta timp cât suntem în campanie electorală, dar m-a enervat (nu am nici o treabă cu politica!) în contextul în care se spunea că este însoţit şi de nişte tineri foarte talentaţi care, cu această ocazie, au dorit să ajungă la marea performanţă. Corectă ideea şi foarte frumoasă, numai că (aşa zice mintea mea, poate mai puţin înţeleaptă în domeniu…) mult mai importantă ar fi prezenţa primului-ministru (ori a oricărui alt conducător cu influenţă în ceea ce înseamnă puterea de sprijin financiar) la un festival cum este, de exemplu, „Mamaia Copiilor”! Adică acolo unde chiar se promovează valorile naţionale! Dar asta este altă poveste, nu este un lucru rău că primul-ministru a fost acolo, în raport cu ceea ce a urmat.

AM ŞTIUT, DE LA BUN (RĂU) ÎNCEPUT CĂ ĂSTA (PARDON- ASTA) VA CÂŞTIGA!
Pentru că, în evoluţia melodiilor respective am sesizat o prezenţă ciudată, despre care auzisem (absolut întâmplător) la o dezbatere, într-o emisiune a unei televiziuni de ştiri, atunci când s-a spus că la Eurovision concurează, anul acesta, „FEMEIA CU BARBĂ”! În acel moment, drăcuşorul care nu îmi dă pace (mi-a adus şi multe bucurii, m-a băgat şi la belele) mi-a şoptit, instant: „ĂSTA VA CÂŞTIGA!”. Cum adică, vă veţi întreba, pe bună dreptate, ce legătură are respectivul concurent (ori concurentă, dracu’ ştie cum să spui) cu valoarea melodiei, cu topul respectiv? Nici una! Pentru că nici nu trebuie să aibă… Importante sunt altele, peste capul celor care se uită la un asemenea spectacol! Şi atunci, punând pariu cu mine (dar nu cu drăcuşorul) m-am hotărât să mă uit, până la capăt, să văd cine va câştiga?! Am remarcat, între timp, aceeaşi poleială artificioasă de care sunt pline nu doar spectacolul de gală de la Eurovision, ci mai toate emisiunile tembele care, chipurile, promovează spectacolul, după cum am remarcat că şi-au dat seama (probabil, între timp) de jenanta pierdere de timp a aşa-ziselor notări din toată Europa, motiv pentru care nu se mai dau pe post decât primele trei note, restul se afişează acolo, pe un tabel… Ca să meargă mai repede!

La bâlci, la circ, panglicarii erau mai cinstiţi: FEMEIA CU BARBĂ ERA ARĂTATĂ PENTRU CĂ AVEA… BARBĂ! Nici cei mai nesimţiţi circari nu au avut tupeul să te convingă că femeia cu barbă… cântă bine!

MUZICĂ ŞI… POLITICĂ!
Desigur, am remarcat că de câte ori se spunea cuvântul Rusia, ăia huiduiau din toate sufletele, ca la fotbal, după cum la vot am constatat că se vota mai mult decât geo-politic, se vota propagandistic, de-a dreptul! Fără voturi pentru ruşi, dar cu multe aprecieri pentru… ucrainieni! Trecem şi peste asta…
Am ajuns la final, am ajuns la votare, am ajuns la momentul în care, înainte de a se fi terminat votarea (36 de ţări? Parcă pe vremuri erau mai multe, ori nu am înţeles eu bine când am auzit că multe ţări s-ar fi retras din această jalnică competiţie?) şi ajungem la finalul apoteotic când- aţi ghicit- a câştigat… „FEMEIA CU BARBĂ”! Repet, nu am nimic cu homosexualii, dar era mai mult decât caraghios comentatorul când nu mai ştia cum să zică, pentru că el era… o ea, aşa că câştigătorul (cacofonie admisă în acest caz) era … o câştigătoare! Să remarcăm că, spre cinstea lor, doar prezentatorii din Franţa şi Spania au vorbit în limba lor! Restul se chinuiau într-o englezito… americano… băltistă, în condiţiile în care, oricum, în fiecare ţară era traducător, iar ei nu se auzeau în engleză, ci în limba ţării respective! Francezii şi spaniolii au fost singurii care au vorbit în… franceză şi spaniolă, altfel limbi europene, nu-i aşa?!

DECI… ASTA ERA?!
Şi ajungem la final când câştigătorul (câştigătoarea) este luat cu gura pe dinainte şi spune: „Mi-am atins scopul! Suntem de neoprit!…“.
Păi, fir-aţi ai dracului să fiţi, vorba vecinului meu, bătrânul cazangiu ajuns pensionar şi vânzător de roşii în piaţă- adică ăsta vă era obiectivul, nu… cântecul?! Nu cred în Sodoma şi Gomora, nu cred nici ce spunea bunica, aia cu sfârşitul lumii, nu cred nimic din toate acestea, însă nu pot fi considerat atât de tembel încât să nu văd cum arată o manipulare ordinară, întreţinută de reflectoare şi artificii, într-un ambalaj de staniol care, dacă s-ar rupe ar arăta toate pocitaniile şi jegurile care stau în spatele marelui spectacol!
Adevărul e că… sunt de neoprit! Chiar dacă, din aşa-zisul muzeu al Eurovisionului nu am remarcat (asta ne-au prezentat realizatorii) decât trupa aia nenorocită de animale demente care cântau (la mintea lor)- rock!
Apropo, pentru transmiterea meciului de fotbal a echipei naţionale Televiziunea Română nu a avut bani! Pentru porcăria asta- da!
prof.dr.SORIN DANCIU