FEREŞTE-NE, DOAMNE, DE UN DEZASTRU!…

Am mai spus-o şi o repet- nu am niciun motiv de nostalgie pentru vremurile trecute, mai precis alea care s-au încheiat (cum s-au încheiat…) în 1989. Am realizat mult mai multe lucruri în aşa-zisa democraţie care a urmat, lucruri pe care, cu siguranţă, nu le-aş fi putut face publice în societatea anchilozată a sistemului comunist. Dar, vorba tot a unui dictator din acel sistem- „una-i una şi alta-i alta!…” O dată cu abandonarea lucrurilor rele care caracterizau acel sistem (până la urmă fiecare are relele sale) românii au renunţat, cu mult prea mare uşurinţă şi la lucrurile bune care existau. Unul dintre ele, remarcat de un om de afaceri ridicat după 1989 (deci care nu a avut niciun fel de legătură pozitivă cu sistemul comunist) era ORGANIZAREA! PLANIFICAREA! Lucrurile erau ştiute cu mult timp înainte, aşa cum erau ele planificate să se întâmple şi, cu excepţiile propagandistice de rigoare, se cam întâmplau! Când, în 1976, Nicolae Ceauşescu a mers la Călăraşi şi a anunţat, din tribuna stadionului municipal că acolo se va construi un combinat siderurgic, acolo a început construcţia unui combinat siderurgic! Care, din nefericire pentru el, nu a fost gata la timp, a fost prins de Revoluţie cu mai toate obiectivele demarate, dar prea puţine finalizate- şi aşa a rămas!…
Astăzi? Astăzi, constatăm câteva lucruri pe care, dacă le adunăm, unul lângă celălalt, le putem pune nu în vitrină, nu în ramă, ci chiar pe… catafalc! Catafalcul la crucea unei ţări! Aflată într-o situaţie incredibilă, într-o stare de dezorganizare, într-un haos (probabil… controlat!), o ţară care funcţionează pe avarie, de atât de multă vreme! S-au întâmplat, în ultima vreme, o serie de evenimente pe care, dacă le adunăm şi le socotim ca simboluri ale tuturor celor ce se întâmplă, concluziile nu pot fi decât negative!
ŞI am să încep cu… URSU’! Aşa-zisul urs care a terorizat un oraş (chiar oraşul preşedintelui ţării!), în realitate un ursuleţ rătăcit în oraş, ieşit din habitatul lui, speriat- nevoie mare şi firesc, producând panică printre localnici! Ce s-a întâmplat acolo depăşeşte limitele bunei cuviinţe, ale închipuirii, chiar ale gândirii primare! Trec peste faptul că oamenii se strânseseră, grămadă şi făceau gălăgia de rigoare (ca nişte hăitaşi!) rezultatul fiind că ursul ajunsese la disperare şi s-a căţărat pe acoperişul caselor! Trecem şi peste îndemnul unui şef de poliţie către subordonaţii lui, aflaţi în maşina Poliţiei- „intraţi, în el, cu maşina!”, poliţiştii de pe maşină nu şi-au ascultat şeful-miliţian, dovedind că au mai multă glagorie decât conducătorul lor! Şi, a venit momentul fatal- când un alt idiot a tras, cu puşca, cu glonţ! Poliţistul aflat la faţa locului, văzând că din urs se scurge foarte mult sânge a întrebat când îşi va reveni ursul? Răspunsul fiind stupefiant: „Ce să-şi mai revină? L-am omorât!” Căci nu trăsese cu tranchilizante! Trecem peste toată starea de isterie generată de mai mulţi sau mai puţini propagandişti de mediu şi constatăm CE? Că într-o situaţe cât se poate de simplă, „organele” s-au dovedit incapabile, impotente să reacţioneze!
Mai vreţi exemple? Mai… avem! Vine ditamai preşedintele ţării, preşedintele României şi spune, în conferinţă de presă că a văzut el, la televizor, că într-un judeţ au fost inundaţii! Ce concluzionezi de aici? Că lui nu i-a raportat nimeni despre ceea ce se întâmpla? Păi nu i-a raportat, într-adevăr, pentru că reprezentantul Guvernului în teritoriu, prefectul judeţului, n-a făcut nimic, dar absolut nimic în cazul respectiv! Oamenii ajungând la disperare şi la… dezastru! Un dezastru limitat la zona respectivă, dar un dezastru deloc controlat! De ce? Păi pentru că, din nou- „organele” s-au dovedit incapabile, impotente să reacţioneze!
Mai vreţi exemple? Că mai avem!… Situaţia de la incendiul de la „Colectiv“, dincolo de presupunerea noastră (tot mai mult confirmată de realitate) că a fost o chestie planificată, cu ţintă politică, a dovedit atunci (dar şi după aceea!) că Sistemul nu este pregătit să facă faţă unor situaţii grave!
Trecem peste furăciunile de la Spitalul de Arşi, trecem peste încetineala cu care s-a acţionat, lăsăm la o parte şi faptul că o parte dintre pacienţi au fost trimişi în alte ţări, unii au murit pe drum, alţii n-au mai apucat să plece! Şi ajungem la ceea ce s-a întâmplat la aproape un an după eveniment, când un singur ars (n-a mai fost dezastru… colectiv!) nu a putut fi tratat în ţara lui şi a fost trimis în… Bulgaria! Şi a murit acolo! De ce? Pentru că, din nou, „organele“ s-au dovedit incapabile, impotente să reacţioneze!
Exemplele pot continua, ele sunt multe şi deloc mărunte! Într-un oraş se opreşte alimentarea cu energie electrică a zonei în care se află staţia de apă a oraşului şi, să vezi minune- se opreşte apa în tot oraşul! Pentru că staţia de apă nu are generatoare ca să facă să funcţioneze instalaţiile şi dacă se ia curentul? Păi şi dacă vin nişte terorişti? Păi şi dacă începe războiul? Păi şi dacă se produce un cataclism?!…
Chiar aşa- CATACLISM! Un cutremur? Ferice de cei care vor scăpa! Dar şi vai de jalea lor, după aceea- pentru că vor urmări, cu privirile disperate, cum nu se poate face mai nimic. Nu pentru salvarea celor care încă mai trăiesc, ci doar pentru adunarea morţilor! Pentru strângerea zidurilor prăbuşite! Că, firesc, pe vremea lui Ceauşescu a intervenit armata! Acum? Păi acum nu mai avem armată! Iar tinerii de pe „feisbuci” anunţă, ritos, că doar n-o să se ducă ei, să intervină, dacă se produce ceva grav! Şi când rectorul unei universităţi atrage atenţia că această generaţie este incapabilă să reacţioneze la situaţii reale, fiind pierdută în neantul virtualului, tăbară toată propaganda „feisbucistă” pe bietul cetăţean! Care, până la urmă, ce spusese? REALITATEA!
De ce se întâmplă toate acestea? Păi pentru că „organele” se dovedesc, de fiecare dată, incapabile, impotente să reacţioneze!
Fereşte-ne, Doamne, de un dezastru!…
prof.dr.Sorin Danciu