ÎN LOC DE PANEGIRIC… BUZURA. AUGUSTIN BUZURA!…

alineatCa filolog, firesc, am îndreptate toate privirile sufletului către carte. Mi-a adus aminte, cineva, în aceste zile de faptul că, în facultate, atunci când primeam banii de acasă (n-aveam bursă pentru că părinţii depăşeau cota de salariu, dar nu aveau salarii mari) primul drum pe care îl făceam era la librărie. Acolo de unde cumpăram cărţi, foarte multe cărţi! Multe dintre ele păstrate de librărese pentru ziua când veneau banii. Când bunicul meu, preotul, a început şi el să-mi trimită nişte bani şi pe ăia tot în cărţi i-am bogat! Pe de altă parte, studiind literatura română contemporană, numele fundamentale ale acestei perioade ale literaturii române au rămas, în conştiinţa mea şi există şi astăzi.
alineatEste motivul pentru care am iniţiat Marele Premiu Naţional de Proză „Ştefan Bănulescu”, pentru întreaga carieră, premiu pe care l-am oferit, de-a lungul timpului, tuturor marilor prozatori români contemporani. Iată-i pe cei care au primit aceste premii: Mircea Horia SIMIONESCU, Constantin ŢOIU, Dinu SĂRARU, Augustin BUZURA, Octavian PALER, Alex ŞTEFĂNESCU, Fănuş NEAGU, Nicolae BREBAN, Dumitru Radu POPESCU, Ileana VULPESCU, Norman MANEA, Gabriela ADAMEŞTEANU, Ion Anghel MĂNĂSTIRE.
alineatIată, din această enumerare reiese că unul dintre laureaţii premiului s-a numit Augustin Buzura! Cel care, în aceste zile, a părăsit lumea celor vii şi s-a îndreptat- cine ştie unde? Unii spun că nicăieri, pentru că eternitatea nu există decât în închipuirile oamenilor!… Alţii- într-o lume mai bună (cât de bună?)… Cei cu grija şi frica lui Dumnezeu se gândesc la cele care li se spun la biserică… şi tot aşa. Eu cred că nu mai contează ce va fi de acum încolo, contează ceea ce a fost!
Augustin Buzura este unul dintre marii prozatori români contemporani, iar numele său impune în cultura română atât pentru ceea ce a făcut până în 1989, dar şi după aceea! Situaţie mai rară, în literatura română postdecembristă. Să ne explicăm:
alineatRomanele lui Augustin Buzura (medic, de profesie, dar om care şi-a abandonat această meserie pentru arta scrisului- şi bine a făcut căci, iată, rămâne în istoria literaturii!) a întemeiat o zonă unică în proza românească: „Refugii”… „Orgolii”… „Vocile nopţii”… nu mă voi apuca acum să caut în memorie toate romanele pe care mi le amintesc (o poate face oricine, intrând pe „goagăl”) pentru că nu despre titluri este vorba. Ci despre „fenomenul Buzura” creat în proza română contemporană în timpul lui Ceauşescu! Romane grele, romane inspirate, romane problematice, romane dure cu trimiteri la realităţile timpului! Încât multă lume se minuna cum de aşa ceva mai este posibil în România? Era pentru că îi lăsau pe cei mai buni să scrie? Pentru a le aduce şi intelectualilor o alinare şi a le mai lua din tensiunea ce se acumula, de-a lungul timpului, atunci când omul vedea că despre realităţile timpului se scria. Desigur, acelea erau realităţile de atunci. În comparaţie cu multe dintre realităţile de astăzi- ce să mai vorbim? A spus-o chiar Augustin Buzura, într-unul din articolele sale exponenţiale: „înainte, pentru că flota românească aducea zeci de mii de tone de peşte oceanic, aveam lozinca pe care o întâlneam în toată România: “Nici o masă fără peşte! În fiecare zi- peşte oceanic!” Pentru că trebuia vândut peştele ăla! Astăzi? Păi, dacă tot nu mai avem flotă, eu zic să înlocuim formula respectivă cu o alta: atunci când tinerii adolescenţi primesc buletinul să primească şi… o pereche de cătuşe! Să se obişnuiască cu Sistemul!…”
alineatAugustin Buzura- UN RĂZVRĂTIT! Şi pe vremea lui Ceauşescu!… Şi pe vremurile astea!… Vremuri în care, totuşi, Augustin Buzura a făcut două lucruri memorabile pentru cultura română.
1. A întemeiat Institutul Cultural Român!
Formula de promovare a culturii naţionale, la nivel internaţional, mondial, pe toate căile posibile a fost inventată de Augustin Buzura! Iar Institutul Cultural Român, în direcţiile sale iniţiale, atunci a funcţionat aşa cum a fost el planificat, chiar de cel care a născut această idee şi a pus-o în practică- AUGUSTIN BUZURA! Mulţi au preluat conducerea ICR dar, niciodată nu s-a mai ajuns acolo, ba chiar s-au mai atins puncte de scandaluri uriaşe- vezi “PONEIUL ROZ CU ZVASTICĂ” şi alte „porcărele” (cum le alinta autorul!) toţi s-au ocupat să câştige bani, să îşi atingă o notorietate mult visată prin intermediul acestei instituţii (şi pe banii statului!) ceea ce Augustin Buzura nu a făcut, niciodată!
2. A întemeiat revista „CULTURA”!
Este singura revistă de cultură, de circulaţie naţională şi internaţională apărută în anii postdecembrişti, în România! A fost ideea lui Augustin Buzura pe care a pus-o în practică, cu spiritul său desăvârşit de creator!
alineatAM AVUT BUCURIA DE A-L CUNOAŞTE PE AUGUSTIN BUZURA! L-am cunoscut şi înainte de 1989, atunci când a venit, de la Cluj, la o întâlnire cu studenţii de la literatură. Dar l-am cunoscut şi mai bine atunci când a venit, special, la Călăraşi, pentru a-i înmâna marele premiu pentru proză „Ştefan Bănulescu” pentru întreaga sa activitate! Augustin Buzura a fost impresionat de ceea ce am făcut şi făceam noi pentru cultura naţională, de acolo, dintr-o margine de târg de câmpie, unde întoarce şi trenul! Din acel moment şi-a schimbat, esenţial, imaginea despre Călăraşi! Şi a vorbit, de mai multe ori, foarte frumos despre această zonă. Să-i fim recunoscători pentru tot ceea ce a făcut, dar şi pentru faptul că a rămas cu sufletul ataşat, conform formulei tradiţionale: „cine bea apă din Borcea ori nu mai pleacă, ori se va întoarce, mereu, aici!…”

prof. dr. Sorin Danciu