MILIŢIŞTII ŞI… POLIŢIENII !

Nu am avut probleme deosebite, în perioada comunistă, cu Miliţia. Chiar dacă bunicul meu, preotul Constantin, suferise din cauza schimbării politice, în timpul copilăriei şi adolescenţei mele nu am avut, niciodată, de-a face cu respectivii. Cu Securitatea, într-adevăr- DA! Încă din adolescenţă şi pe toată perioada evoluţiei până în 1989, am tot deranjat, am tot fost turnat, în fine, a fost motivul pentru care m-am bucurat de evenimentele din decembrie! Deci, în afară de prezenţa miliţienilor de la Circulaţie cu care, vrând- nevrând, intrai într-o relaţie cam ca şi aceea de astăzi, Miliţia nu m-a interesat! Cât despre procurori, nici vorbă! Sistemul ăla politic în care totul se raporta la conducerea partidului, nu deranjau omul de rând, decât în momente mai mult sau mai puţin întâmplătoare.
Desigur, Poliţia Politică a anilor ’50 este una dintre cele mai ruşinoase pagini din istoria României! Cultul personalităţii lui Ceauşescu- o prostie care, practic, l-a îngropat! Dar dincolo de toate acelea, chiar dacă trăiam cu spaima că ne sunt ascultate telefoanele, astăzi constatăm că, evident, securiştii lui Ceauşescu erau la „Şoimii Patriei”, în raport cu… securiştii de astăzi!
Îmi aduc aminte, chiar cu zâmbetul pe buze, de spaima miliţienilor deveniţi poliţişti, peste noapte care în primele luni din 1990 nu aveau curajul să intervină, chiar la evenimente unde prezenţa lor era obligatorie! Atât de mare era ruşinea, atât de urâtă era imaginea pe care o impregnaseră în memoria colectivă! Şi am crezut că am scăpat de toate, că am intrat în democraţie şi libertate…
Ce constatăm, astăzi, după un sfert de veac? Că miliţienii noştri deveniţi poliţişti sunt, în realitate MILIŢIŞTI şi… POLIŢIENI! Adică unii poliţişti sunt mai mult miliţieni, iar miliţienii care au vrut să se facă poliţişti au rămas tot… miliţieni! Ce este mai grav, însă, e că acum nu ne mai raportăm la băieţii ăia în uniformă de pe şoselele patriei, cu radarele cele mai sofisticate (că, în mintea lor, aia le este misiunea, să te „prinză”, nu să asigure fluenţa circulaţiei, ca în ţările civilizate!), precum şi cei care sprijină procurorii în acţiunile de urmărire şi prindere a hoţilor. Am spus- procurori? Ei, şi aici avem o schimbare- pentru că dacă procuratura s-a transformat în parchet, unii procurori s-au transformat în… parchetari! Cu sau fără voia lor!
Şi mai gravă este, însă, o altă realitate- au devenit poliţieni şi miliţişti chiar şi mulţi… politicieni! Toţi băgându-se într-un vârtej mare pe care, cu un cuvânt general, îl numim… SISTEM! Un sistem dus la perfecţiune de un preşedinte crescut la şcoala militară care aşa a crezut el că va pune biciul pe ţară! Şi… l-a cam pus!… Chiar dacă, astăzi, remarcă toate relele lumii pe care le practică SISTEMUL, să nu uităm că el l-a adus acolo unde se află, astăzi…
Iar mărturiile unora dintre cei implicaţi în tot ceea ce se întâmplă sunt, de-a dreptul, zguduitoare! Aflăm, de exemplu, că un ditamai ministrul a fost arestat şi băgat la pârnaie pentru că ar fi refuzat să se implice într-o acţiune să semneze un act prin care un adversar politic trebuia arestat! Un altul, primar votat de mai toată lumea din oraşul lui, nu doar că a ajuns la pârnaie pe nedrept (cică ar fi dat din mână, când zicea nu, iar mâna aia însemna- da!) Însă, acolo, în puşcărie, la un moment dat omul povesteşte că a tras cineva un Aro, cu ţeava de eşapament la geamul camerei şi s-a auzit un ordin: „acum, accelerează!”
Iar tot fumul din eşapamentul maşinii intra în cameră, ca să-i asfixieze pe cei dinăuntru, care, disperaţi, s-au aruncat cu nasul la colţul de jos al uşii, pe acolo încercând să respire şi scăpând cu viaţă! Măi, oameni buni, toate nebuniile astea sunt povestite de oameni reali şi sunt… întâmplări reale!
Şi mai grav decât atât, aflăm că unul a fost arestat pe baza unei filmări trucate! Duse la televiziunea naţională de o persoană care făcea parte din (ţineţi-vă bine!)- SOCIETATEA CIVILĂ! Pentru că, am uitat să vă spun, societatea civilă nu mai este, de mult, în civil, în România aşa-zis democrată!
Lucrurile capătă o amploare incredibilă atunci când aflăm, din mărturisirile unor şefi din aşa-zisa justiţie (totul, la un loc, înseamnă SISTEMUL!) care arată cum au ajuns să se aresteze între ei! Mai întâi, rudele! După care, chiar ei, între ei! Iar aici motivele sunt de toate felurile, de la călcatul pe bătătură, până la invidia personală! Las’ că şi una care se vede că e o fată deşteaptă, a fost atât de proastă încât s-a implicat în elaborarea unor legi care, până la urmă, au băgat-o la pârnaie! Dar răzbunările personale au ajuns să bage oameni la… închisoare! Iar de aici ajungem la o altă dimensiune de-a dreptul dramatică, de „se sparie gândul”, vorba cronicarului: un mare om de afaceri, la un moment dat şeful afaceriştilor din România (fiind… arab!) este invocat de şeful unui serviciu secret, în faţa unei şefe a parchetarilor cum că… e omul lor! Ăştia fiind interfeţele serviciilor secrete care, la rândul lor, s-au transformat în poliţieni şi miliţişti! Şi dacă aia n-a vrut să execute şi a deranjat, a fost şi ea arestată!…
Este incredibil ceea ce aflăm, acum, când unii, din spaimă, revoltă ori disperare, au ajuns să spună, public, tot ceea ce se întâmplă! Şi se întâmplă lucruri extrem de grave, fenomene care nu mai au nicio legătură nici cu libertatea, nici cu nimic! Când până şi societatea civilă a ajuns să fie… militarizată, ce mai lipsea?
Aţi ghicit, PRESA! Şi presarii, mulţi dintre ei, sunt, în realitate- ofiţeri acoperiţi! Agenţi de influenţă! Indivizi care răspund la formula (de noi, lansată)- ORDIN DE ZI, PE UNITATE! Aici am ajuns, după un sfert de veac de aşa-zisă democraţie!
Halal să ne fie!…

prof.dr.SORIN DANCIU