Mircea Cărtărescu a PROFEȚIT din 2009 că Iohannis va ajunge președinte

Mircea Cărtărescu a avut, în 2009, o profeție.

Într-un editorial publicat în Evenimentul zilei, acesta i-a ”prezis” lui Klaus Iohannis un viitor la Cotroceni.

Mai mult, Cărtărescu vorbea, în urmă cu patru ani, despre o ”mișcare care să-l propulseze pe primarul Sibiului în fruntea țării”, anticipând, se pare, toată euforia prezidențială care a cuprins Facebook-ul în ultima săptămână și care a contribui evident la creșterea în popularitate a candidatului Klaus Iohannis.

”Dacă mă-ntrebați pe cine doresc ca președinte al țării mele dintre ei, răspund asemenea Cetățeanului turmentat: eu nu poftesc pe nimeni. Dar, orice-am pofti noi, unul dintre ei tot trebuie să se aleagă. De fapt, sa va spun pe cine poftesc eu cu adevarat. Eu il poftesc pe Klaus Johannis, cel care-a transformat Sibiul intr-un oras demn de Tirol sau Bavaria. Cred sincer ca dupa Regele Carol, numai un alt neamt ne mai poate scutura nitel din vesnica noastra boicotare a istoriei. Si mi-ar placea nespus sa apara o miscare care sa-l propulseze pe primarul Sibiului in fruntea tarii macar la urmatoarele alegeri”. Si uite ce s-a intamplat de atunci: domnul Johannis este acum, cu cea mai mare seriozitate, la doar un pas de inscaunare, e drept, nu ca presedinte, ci ca prim-ministru! Ceva total neasteptat si care nu plutea deloc in aer, cum ati putea sa credeti. Ba chiar si paralela cu Regele Carol, neamt si el (traim intr-o zodie a etnicilor germani, vezi si splendida surpriza cu Nobelul Hertei Muller, despre care voi scrie mai tarziu), a fost reluata in presa, buna sau rea, cum e. Mi-e, de fapt, total indiferent de la cine a pornit ideea cu nominalizarea lui Klaus Johannis ca prim-ministru, fapt e ca a prins uimitor de repede si ca nu se mira nimeni de asta, de parca toata lumea s-ar fi dumirit brusc ca primarul Sibiului e exact omul potrivit (poate chiar providential) pentru noi. De cateva zile, de cand l-au propus liberalii, el a fost imbratisat de o noua majoritate parlamentara si e purtat pe un val de triumf spre functia de premier. N-am vazut nici dubii, nici critici, nici alternative serioase. Ce mai, s-a gasit brusc, ca prin minune, omul potrivit la locul potrivit… Hai sa privim mai de aproape situatia asta. Domnul Johannis are cu adevarat un nume foarte bun. Pare sa fi fost transplantat in politica noastra dintr-o alta realitate. Fireste, daca, dupa obiceiul nostru, ne apucam sa-i scotocim (sau sa-i inventam) pacatele, poate ii gasim si lui ceva pana la urma, caci nimeni nu-i perfect. Deocamdata, insa, reputatia lui e cu mult peste cea a oricarui politician roman. Spre deosebire de aproape toti ceilalti, el poate arata ceva concret, pozitiv, in urma muncii sale de cativa ani: un oras prosper si frumos de se-ntoarce dupa soare. Multi cartesc totusi, spunand: „Pai, cu cati bani au curs spre Sibiu din toate partile, si eu faceam un oras inca si mai si decit a reusit el”. Da, dar mai intai ca Johannis a atras el, cu talentul lui (si pentru atragerea de fonduri e nevoie de talent) investitorii romani si straini la Sibiu, si apoi ca banii primiti de la guvern pentru Capitala culturii europe ne nu i-a bagat in buzunar, cum se obisnuieste pe Dambovita, ci a facut ceva cu ei. Orasul a raspuns absolut ireprosabil obligatiilor lui de acum doi ani. N-am deci nicio indoiala ca el poate face fata problemelor economice si social-politice ale Romaniei, chiar pe vreme de criza. Intrand in politica mare, pe primarul Hermannstadt-ului il asteapta insa cu totul alte probleme, ma tem ca insurmontabile pentru el. Ma-ntreb cum o sa faca el fata murdariei morale, coruptiei infinite, intrigilor bizantine, nihilismului cinic al clasei noastre politice, asa cum e ea acum, o adunatura care l-ar face pe Eminescu sa exclame din nou: „Cum nu vii tu, Tepes Voda…”. Cum va putea el colabo ra cu un presedinte care e obisnuit sa centreze si sa dea tot el cu capul, cu niste partide grupate in jurul catorva stupi cu miere, cum va scapa nemanjit de mediile noastre, ziare si televiziuni vandute celor careau oferit mai mult si pe care nu le mai cred nici copiii? Cum n-o s-o ia la fuga mancand pamantul la prima tradare, la primele „dezvaluiri” din presa despre cine-a fost taica-su si cum a omorat-o pe maica-sa, la primele mese rotunde de la televizor unde-or sa i se azvarle mitocanii in fata? Intre fabulele din bestiariile medievale exista una despre cum se vaneaza herminele. Se spune acolo ca gonacii imping aceste animale cu blana pretioasa spre mlastini. Hermina se opreste la marginea lor si se lasa prinsa de vanatori din oroare fata de murdarie: cum sa-si pateze ea blanita stralucitoare in smarcurile care-ar fi salvat-o? Domnul Johannis trebuie sa fie foarte constient de a ceas ta capcana. Nu va scapa nemurdarit din mlastina in care se vara. Dar poate ca patriotismul unui neamt va trece peste oroare si repulsie de dragul binelui general, cum s-a intamplat, acum un veac si jumatate, cu marele fondator al Romaniei moderne. Eu, in orice caz, il privesc pe domnul Johannis cu tot atata incredere cata compasiune.”, a scris Mircea Cărtărescu.