MODIFICARE COD PENAL, CU ACORDUL CCR: S-A DUS EPOCA DENUNȚURILOR

Modificările pe care PSD vrea să le facă la Codul Penal au efecte principale neașteptate și nediscutate în spațiul public.
Potrivit specialiștilor consultați de DCNews: ”Dacă PSD va face modificările dorite la Codul Penal, unul din principalele efecte va fi acela că va scădea drastic numărul denunțătorilor.”
Iată în continuare opinia unui specialist consultat de DCNews cu privire la modificările pe care PSD dorește să le aducă la Codul Penal:
Pe actuala legislație, oricine denunță fapta de dare de mită sau de cumpărare de influență scapă de răspunderea penală, oricât de târziu ar avea loc acest denunț (atâta timp cât denunțul e făcut înainte ca organele de urmarire penală să afle de infracțiunile respective).
Multe din dosarele DNA deschise în ultimii 5 ani au avut la bază astfel de denunțuri. Fie că vorbim de denunțători care alegeau calea „sincerității” pentru a obține o scădere la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru infracțiuni proprii (altele decât cea denunțată), fie pentru a-și menține calitatea de martor (martor denunțător, mai exact), nu puțini au fost cei care au formulat astfel de denunțuri. Spre exemplu, de Dinu Pescariu și de Claudiu Florică a auzit o țară întreagă, dar câți alții nu au procedat la fel!
În viitor, dacă se va modifica Codul Penal conform proiectului PSD, denunțul va fi condiționat de o perioadă de maxim 1 an de la săvârșirea faptei. Oricine va dori să denunțe fapta mai târziu de 1 an nu va mai beneficia de înlăturarea răspunderii penale pentru dare de mită sau cumpărare de influență. Sigur, va putea face denunț în continuare împotriva lui X că a luat mită, dar atunci și denunțătorul însuși va răspunde pentru dare de mită. Deci, practic, nu prea va mai face nimeni denunțuri, aspect care va afecta fără îndoială activitatea Direcției Naționale Anticorupție.
În cele ce urmează prezentăm un extras din Decizia CCR nr. 650/2018 prin care Curtea a considerat ca fiind constituțională modificarea propusă de PSD cu privire la introducerea termenului de 1 an sus-menționat:
(4.24) Critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.46 [cu referire la art.290 alin.(3)] din lege în raport cu art.1 alin.(3) și (5) din Constituție
589. Art.I pct.46 [cu referire la art.290 alin.(3)] din legea criticată are următorul cuprins:
„(3) Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârșirii acesteia.”
Art.290 alin.(3) din Codul penal în vigoare are următorul cuprins:
„Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.”
591. Critici de neconstituționalitate. Autorii susțin că textul criticat este lipsit de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât poate fi interpretat în sensul că mituitorul este pedepsit dacă denunțarea săvârșirii faptei de luare de mită are loc începând cu prima zi după împlinirea termenului de un an de la săvârșirea acesteia. Se susține că o astfel de interpretare nu este de natură a motiva denunțarea comiterii infracțiunii, deoarece în foarte puține cazuri denunțătorii anunță organele de urmărire penală imediat după consumarea acesteia, în perioada imediat următoare săvârșirii faptei de luare de mită aceștia fiind mulțumiți de folosul primit în schimb.
592. Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că textul în cauză consacră o cauză specială de nepedepsire, care înlătură răspunderea penală a mituitorului dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, însă reduce aplicarea acesteia la un termen de un an de la data săvârșirii faptei. Astfel, dacă până în prezent nu există normativizată o asemenea limitare temporală, legiuitorul, în noua formulă redacțională, introduce termenul de un an.
593. Această variantă de reglementare a cauzei de nepedepsire prevăzută la art.290 alin.(3) din Codul penal a fost corelată de legiuitor cu termenul de un an prevăzut la art.290 alin.(11) din Codul de procedură penală, prin art.I pct.189 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, conform căruia „pentru ca o persoană să beneficieze de dispozițiile referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă denunțul trebuie să fie depus într-un termen de maximum 1 an de la data la care persoana a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii”. Referitor la dispoziția legală anterior menționată, prin Decizia nr.633 din 12 octombrie 2018, Curtea a reținut că legiuitorul limitează acordarea beneficiului referitor la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege doar la situația în care denunțul este depus într-un termen de maximum un an de la data la care persoana denunțătoare a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii. Cu alte cuvinte, legiuitorul condiționează aplicarea regimului sancționator mai blând de conduita responsabilă, cooperantă, adoptată în scopul realizării interesului general al societății în descoperirea și pedepsirea faptelor penale. Așadar, legiuitorul vine să gratifice un comportament care valorizează atât interesul public, general, al aflării adevărului, cât și interesul particular al denunțătorului. Noua reglementare nu împiedică persoana care are cunoștință de săvârșirea unei fapte penale de a denunța persoanele făptuitoare și după expirarea termenului de un an de la data la care a aflat de comiterea infracțiunii, în acest caz însă ea acționând exclusiv în valorizarea interesului general, nemaiputând cere acordarea beneficiului legal. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că adoptarea acestei soluții legislative constituie opțiunea legiuitorului în reglementarea instituției denunțului, opțiune care respectă marja de apreciere în interiorul căreia acesta are libertatea de a dispune, astfel că dispozițiile art.I pct.189 referitoare la art.290 alin.(11) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile invocate. Or, considerentele din Decizia nr.633 din 12 octombrie 2018, anterior invocate, sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la prevederile art.I pct.46 din lege, referitoare la art.290 alin.(3) din Codul penal.
594. Mai mult, Curtea reține că prevederile art.I pct.46 din lege sunt de natură a completa politica penală a statului în domeniul descoperirii și sancționării faptelor de corupție, acestea reprezentând, totodată, opțiunea legiuitorului, exprimată conform dispozițiilor art.61 alin.(1) din Codul penal și în marja de apreciere prevăzută de acestea, nefiind contrare art.1 alin.(3) și (5) din Constituție.