Punctul pe… TREI „GURI DE OXIGEN”! DA, ÎN ROMÂNIA!…

Mărturisesc, probabil ca mulţi dintre dumneavoastră, sunt destul de îngrijorat în legătură cu tot ceea ce se petrece, în lume, în general şi în România, în mod special! Ceva se întâmplă, habar nu avem ce, dar… se întâmplă!

Unde vom ajunge? Ce se va întâmpla? Nu ştim şi, probabil când vom înţelege, va fi prea târziu să mai putem face ceva… în condiţiile în care, oricum, prea multe nu putem face, pentru că suntem mici, mult prea mici- neînţelegând că suntem mulţi că, în realitate, putem fi foarte mulţi! Dar… cam proşti!
În aceste condiţii, am avut, acum câteva zile- revelaţia faptului că, în România, încă se întâmplă lucruri frumoase, chiar minunate! Iar existenţa acestor oameni m-a bucurat şi mă bucură, pur şi simplu pentru că dacă asemenea oameni există, înseamnă că mai există şi… oxigen, pentru ţara asta! Să le luăm pe rând…

PRODUSE DIN ROMÂNIA, ÎN… ANGLIA!
Cu siguranţă, şi dumneavoastră aţi constatat situaţia destul de îngrijorătoare (ca să nu spun de-a dreptul inadmisibilă!) legată de toate cele ce se petrec cu alimentele, pentru români! În toate supermarketurile nu vei mai găsi prea multe produse româneşti, iar alea care sunt, de multe ori aparţin unor producători care… nu sunt români! Nu este vorba de naţionalism, aici, ci de o realitate care ţine chiar de economia naţională: ECONOMIA ROMÂNIEI NU MAI EXISTĂ, PENTRU ROMÂNI! Decât în acele unităţi pe care ar dori să le strângă Guvernul, într-o mare companie! Desigur, cu îngrijorările de rigoare, pentru că noi firme de stat am avut multe şi atât de mult s-a furat încât s-a ales praful de ele, ori le-a luat… cine trebuia să le ia!…

IMPORTĂM ALIMENTE, LA DISPERARE ŞI, MAI ALES, NU DE CEA MAI BUNĂ CALITATE!
În aceste condiţii, să descoperi că domnul Dochiţa, de la EUROAVI (la Drajna, în comuna Dragalina!) a reuşit nu doar să ocupe piaţa românească a câtorva mari supermarketuri de calitate, dar a reuşit să intre şi pe piaţa… Marii Britanii! De fapt, cu mult mai mult decât atât- o piaţă mondială, pentru că produsele care sunt trimise în Anglia ajung pe vapoare, în croazierele ce se fac, pe toate meleagurile lumii! A fost un pariu şi o provocare, pentru că, mi-a mărturisit domnul Dochiţa, piaţa a fost cucerită de… fiica sa! Cea care a luat ca o provocare invitaţia tatălui şi, iată, a reuşit să deschidă un drum după care se vor mai deschide şi altele, asemănătoare! O bucurie pentru economia românească, o bucurie pentru familie care reuşeşte, prin multă muncă să demonstreze că România, iată, încă există!…

FASHION CU MOTIVE TRADIŢIONALE “BY IONELA BRAN”
Şi am plecat către munte, acolo unde aveam treabă. Iar într-una dintre ferestrele create printre multele acţiuni la care am participat, am dat o fugă până la Bran! La Castelul Bran!… În drum spre localitate, m-am gândit la doamna cântecului românesc care este chiar din Bran, doamna… Ionela Bran! Pe care am sunat-o, mi-a răspuns imediat şi m-a invitat să o vizitez! La Căminul Cultural din satul Predeluţ, aparţinând de Bran. Unde mi-a mărturisit că are un atelier de creaţie! Şi cu dorinţa de a o revedea, dar şi din curiozitate, am plecat acolo: – SENZAŢIONAL! Ce a făcut doamna Ionela, în cele câteva camere care i-au fost puse la dispoziţie, trebuie văzut, pentru că nu poate fi povestit! De la tot felul de costume populare, pentru ansambluri folclorice şi interpreţi (piaţa cere şi nu există atâta ofertă!) până la- SURPRIZĂ!- modă foarte modernă, cu motive tradiţionale româneşti! „Am fost şi la Fashion TV! ?i nu doar că i-am încântat, dar am primit şi foarte multe comenzi!”- mi-a mărturisit doamna Ionela Bran! O pasionată, un patriotism desăvârşit, cu dorinţa de a păstra şi a promova valorile tradiţionale româneşti! Mai mult decât atât, doamna mi-a arătat şi cum poate fi folosită tehnica modernă pentru produsele tradiţionale, dar şi secretele pe care nu ştiu decât cei care cunosc, cu adevărat, folclorul Românesc, pe această cale putând să aplice fiecare element exact aşa cum cere tradiţia, nu în mod automat! Pentru că aşa, „îşi pierde valoarea”- mi-a mărturisit artista. Care, la rândul ei, încurajează şi promovează valorile tradiţionale, aşa cum a făcut-o toată viaţa sa! Încă o gură de oxigen…

MINISTRUL… “SUPĂRAT!”
Am participat la o întâlnire cu tânărul ministru al Culturii- Ionuţ Vulpescu! În general, nu-mi place să vorbesc despre şefii mei, pur şi simplu pentru că orice ai scrie, poate fi interpretat ca o acţiune de curtoazie. De data aceasta, însă, am mai dat de o gură de oxigen, o întâmplare pe care nici nu ştiu dacă e bine să o povestesc public (cu siguranţă, e bine!) deoarece ea priveşte mai mult decât spaţiul interesului cultural. Era vorba despre creşterea salariilor, o problemă strigentă pentru domeniul cultural rămas şi de data aceasta, la coadă (cam cum a fost, dintotdeauna!). ?i s-a făcut un apel, scris, un mesaj către ministrul Culturii, al Direcţiilor pentru Cultură care solicită aducerea salariilor directorilor din România (doar 200 şi ceva de angajaţi) la nivelul salariilor celor din centrala ministerială, dar şi la creşterea cu 50% a salariilor artiştilor- ei fiind cam 3000, creşterea asta ar mai însemna doar un 10%, în plus! După ce-a ascultat toate punctele de vedere, ministrul Culturii a spus:
– Am văzut doleanţa dumneavoastră, petiţia celor 32 de Direcţii şi vreau să vă spun că sunt mâhnit! Foarte mâhnit!
Vă daţi seama, sala s-a întunecat, toţi au privit chiar cu teamă, la supărarea ministrului:
– Sunt mâhnit şi vă întreb- 32 de Direcţii? Celelalte 10? De ce nu au semnat?!…
Şi a zâmbit, încurajându-i pe toţi cei prezenţi, în acţiunea lor! Un om de stat, un ministru, în vremurile astea atât de încurcate, în care de 27 de ani se tot spune că nu sunt bani şi să nu mai cerem (în realitate, o politică nenorocită prin care, chipurile, atrăgeam investitori pentru salarii de nimic!), un administrator dintr-o instituţie importantă a statului român să-şi încurajeze angajaţii să ceară mărirea salariilor? Da, pentru că e tânăr, are un alt concept despre viaţă, chiar crede că lucrurile pot fi mai bune, în România! Încă o gură de oxigen, de data aceasta de la un ministru…
Trei guri de oxigen, într-un timp atât de scurt?!… Aceasta mi-a fost întrebarea, atunci când mă întorceam de la munte. Nu am căutat răspuns, nici pozitiv, nici negativ, pur şi simplu am zis că au fost câteva întâmplări fericite, într-o perioadă atât de scurtă! Când va veni următoarea gură de oxigen? Dumnezeu ştie!… Sau… ălalaltu’?!…

prof.dr.SORIN DANCIU