ROBUL LUI DUMNEZEU ŞI… ROABA!…

alineatSă fim bine înţeleşi, de la bun început, mai ales în eventualitatea unor atacuri ce ar viza o atitudine misoginistă! Nici gând de aşa ceva! Din contră… iar faptele vor demonstra corectitudinea acestor afirmaţii. Mai mult decât atât, o pot spune cu mâna pe inimă, am avut şi am o consideraţie deosebită pentru ideea de FEMEIE, în toate ramurile ei! Am şansa ca, acum, să fiu alături de femeia mamă (la peste 80 de ani)… femeia- soţie… femeia- fiică… şi chiar viitoarea femeie- nepoată- aşa că am toate motivele să vorbesc de bine, despre femeie, în general. Mai mult decât atât, cred că evoluţia istorică ne îndreaptă într-o direcţie cel puţin pozitivă, din acest punct de vedere. Şi totuşi…

alineatŞi totuşi, dacă pornim de la formula pe care o foloseşte preotul, atunci când invocă, la cununie, formula către cei doi tineri care se căsătoresc, vom vedea o diferenţă pe care, cu siguranţă, mulţi nu au observat-o. Dacă ginerele, bărbatul este ‘robul lui Dumnezeu”, tânăra soţie este… roaba! Şi aici nu avem nici un fel de intenţie peiorativă, chiar dacă în vremurile pe care le trăim, astăzi, constatăm- chiar cu stupoare- că roaba a ajuns să fie folosită nu doar în zonele şantieristice, ci chiar şi în celebra (şi grava) confuzie dintre lectică şi… roabă! Lectica este acel instrument de înaltă ţinută, de clasă, de lux în care se aduce şampania, la barurile vesele, din România tot mai asaltate de băieţii dornici de relaxare sexuală şi nu numai! Iar unii proprietari de cârciumioare au înlocuit lectica prin roabă, ori chiar au confundat-o! Nu, nu despre roaba asta este vorba ci despre… roaba- femeie! Mai mult sau mai puţin şi “roaba lui Dumnezeu”…
alineatPentru că, dacă vom privi în realitatea evidentă, vom constata că, din punct de vedere istoric, femeia a fost clasată, întotdeauna, nu pe poziţia a doua, ci- de cele mai multe ori- în calitatea sa de (pur şi simplu)- SERVITOARE! Iar asta este evident în societăţile care nu au evoluat, tot atât de mult, către civilizaţie, aşa cum se întâmplă, de exemplu, la popoarele arabe! Am văzut femeile înfăşurate în chipul lor pe care nu au voie să-l vadă decât ei, bărbaţii-stăpâni şi le-am văzut tristeţea prin ochi- singurii care pot fi văzuţi! Aşa a fost femeia, de-a lungul istoriei- servitoarea! Dincolo de statutul ei de creatoare de copii (până la urmă, cel mai important rol al destinului femeii, în general) până la toate cele pe care a fost nevoită să le facă, în istorie. Femeia fiind, întotdeauna, în spatele bărbatului, nu neapărat alături de el! Şi această situare are simbolistica ei pe care, desigur, nu o vom analiza acum, pentru că avem alte elemente de urmărit…
alineatPe măsura evoluţiei evenimentelor, a societăţii, chiar, am constatat această importantă formulă pe care o putem numi, generic- FEMINISMUL! Probabil că aici a fost şi cea mai importantă greşeală pe care au făcut-o femeile, în general, dându-şi destinul pe mâna unor complexate care, la rândul lor, nu au avut intuiţia de a impune direcţiile necesare şi fireşti, chiar obligatorii pentru a schimba condiţia femeii, în general. Mai mult decât atât, multe dintre asociaţiile feministe nu doar că nu şi-au îndeplinit rolul, dar au îndepărtat şi foarte multe dintre femeile-normale de rostul firesc al acestor asociaţii…
alineatŞi ce constatăm că avem, astăzi? Păi, în general, FEMEIA- BĂTUTĂ! Toate rapoartele mai mult sau mai puţin sintetice, statisticile, informaţiile de toate genurile transmit concluzia că femeia este bătută, de bărbat, într-o proporţie îngrozitoare! Multe se adaptează acestui rost al lor, nu de alta, dar nu au altă şansă, în primul rând din punct de vedere material! Şi atunci, în loc să rămână ale nimănui şi pe drumuri, acceptă câte o scatoalcă (sau bătăi, cu învineţiri!) ale individului care se crede, la rândul lui, stăpânul lor! Dincolo de FEMEIA BĂTUTĂ, avem, cu siguranţă- FEMEIA SERVITOARE! Iar aici lucrurile capătă o amploare deosebită, pentru că aşa îşi consideră şi ele, la rândul lor, rostul. Femeia servitoare este cea care, deşi s-a angajat şi are un serviciu, cu salariu cu tot, îşi împarte existenţa între aceste ore de muncă şi munca de acasă! Dacă bărbatul, după ce îşi termină treaba, poate trece şi pe la o ţuică, iar chiar dacă nu face asta, vine acasă şi deschide televizorul, uitându-se la fotbal sau la buletinele de ştiri, femeia abia aşteaptă să ajungă acasă pentru a se apuca de:
– făcut mâncare
– îngrijit copiii
– spălat vasele
– spălat rufele
– făcut curăţenie în casă
– reparat cele ale casei…
Şi aşa mai departe, până le apucă miezul nopţii!
alineatAceasta este condiţia femeii, în general! Desigur, sunt şi excepţiile de rigoare, iar aici nu ne referim numai la fătucile cu zdrenţe bogate şi cu gene şi sprâncene, ci la unele dintre cele care chiar s-au emancipat şi refuză să facă asta! E, aici e altă belea- multe dintre ele rămân nemăritate şi când depăşesc vârsta de 40 de ani, ar fi în stare să spele şi să calce toată viaţa lor, numai să nu fie singure, în casă!
alineatSă fie acesta un blestem, al femeii? Sau o condiţie existenţială pe care, până la urmă, mulţi nu sunt capabili s-o înţeleagă, nemaiputând vorbi despre acceptarea acestei realităţi?! Nu căutăm răspunsuri, doar constatăm nişte realităţi care, din nefericire, separă condiţia femeii de aceea a bărbatului. Ea rămânând, aşa cum zicea şi popa la biserică- ROABA!..