SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE UN… TICĂLOS!

BĂ,
N-am avut (ne)fericirea şi (ne)plăcerea să te cunosc, în mod direct, n-am stat (slavă Domnului!) niciodată de vorbă cu tine, iar implorarea divinităţii se datorează faptului că am aflat că ăia care au făcut imprudenţa să deschidă gura în faţa ta, au cam ajuns la pârnaie!

Cică aşa eşti tu, mai turnător din fire, mai ales cu ăia cu care stai de vorbă! Şi că d’aia n-ai nici un prieten, nici dracu” nu s-apropie de tine, iar ăia care au făcut această greşeală sunt, toţi, la bulău! Dar nu mă interesează această situaţie, până la urmă este închisoarea voastră, bălăciţi-vă în ea! Probabil că te-aş fi lăsat, ca şi până acum, în plata Domnului (Plată? Parcă văd că te-ai băga!) dacă nu auzeam că iar ai luat-o cu turnătorii, reclamaţii, ameninţări faţă de oameni normali la cap, da’ care nu-ţi plac ţie! N-am avut plăcerea să-l cunosc nici pe tac’tu, om, altfel, la locul lui, deşi a intrat în legendele timpului când a fost văzut pe străzile Capitalei gonind, chiar pe strada principală, un porc, de la urmă, iar când unii curioşi l-au întrebat: „Ce-ai, dom’le, cu animalu”, unde-l duci?!…“ răspunsul a fost „Ăsta-i porc, animalu’ e la facultate, io duc porcu să ia prostu’ examenele!..“. Aşa zice lumea că ai făcut tu şcoala, ca să te dai mare inteligent pe creier ce eşti! Nu m-a interesat nici existenţa ta anterioară, deşi acolo, pe Olt, există numeroşi foşti colegi care nici nu vor să-şi amintească de faptul că le-ai fost coleg, explicaţia fiind una genetică, cel puţin la prima vedere: „Ăla a fost o lichea altoită pe o… jigodie! Un experiment nefericit care a dat un mutant!“ Aşa zic foştii tăi colegi, ce să mai vorbim!… Oricum, se spune că oltenii sunt ori deştepţi, ori proşti. Olteni foarte deştepţi sunt cam puţini, iar olteni foarte proşti se spune că nu există. Tu, după cum se vede, tu eşti excepţia!…
Deşi, dacă vine vorba despre tată şi fiu, ce să-ţi spun dacă îţi mărturisesc că unul dintre apropiaţi ne-a spus cam aşa, despre fiul tău: „Ăsta este tâmpit ca ta’su!“ Jignea copilu’, săracu’, copilu’ n-avea nici o vină! De altfel, unii mi-au spus că eşti porc, alţii că eşti bou, lucru cu care nu pot fi de acord, pentru că eu stimez animalele! Porcul ne dă hrană, iar boul pe lângă rolul benefic faţă de vacă (tu îl ai?) mai şi cară, face ceva!
Cred că în anii ’50 ai fi fost un straşnic activist stalinist, îi băgai p’ăia la închisoare, ca Ficior, cel luat la întrebări în zilele de astăzi, te duceai cu ei la Periprava şi îi puneai să taie stuf până le ieşea pe ochi! Ai fi apărut şi în şedinţele de partid unde pe lângă ataşamentul faţă de cauza comuniştilor, ţăranilor şi muncitorilor (de intelectuali nu venea bine să vorbeşti nici pe vremea aia!) ai fi construit, cu abitir, societatea multilăturalnic dezvoltată, tu păstrându-te mai într-o latură, aşa! Nu mai vorbesc dacă ai fi ajuns la Canal, îi puneai să tacă precum peştii pe deţinuţi, după care îi băgai în apă pentru că erau… peşti! Nu exagerez deloc, imaginaţia ta în cele rele depăşeşte imaginaţia unui om normal în freză, că de cap şi creier în capul tău, zic specialiştii că nu are rost să vorbim!…
Din fericire pentru umanitate, te-ai născut mai târziu, astfel că n-ai prins acele vremuri, dar din nefericire pentru contemporani te-ai născut odată cu ei, motiv pentru care mulţi apelează cu formula de alint: „Fir’ ar mă-ta a dracu’!“. De altfel, cunoscătorii spun că singura ta calitate este aia de… ginerică, responsabil de toate realizările (câte crezi tu că sunt) tata socru fiind, dar pe noi nu ne interesează asta, mai ales că în acest context cineva ne-a sugerat să aducem vorba şi de… cartofori! Nu aducem vorba, că îţi convine, unii zic că ai invoca şi un posibil divorţ din cauza acestui viciu, uitând (pe moment) că şi de aici ai avut nişte avantaje, câte ai avut…
Treaba nasoală este că ai ajuns să-i terorizezi pe ăia care sunt dependenţi de funcţia ta (obţinută tot de tata socru) şi, mai urât, să te dai drept Cinstitu’ lu Peşte Prăjit, uitând când te duceai şi luai, la sacoşă, banii de la unii ai căror contabili plângeau cu vorbe, după ce dădeau sumele, mesajul fiind acelaşi: „de ce-i daţi atâta bănet prostului ăla?!“. Desigur, astea nu se pot dovedi în instanţă, aşa că măcar nu mai aducem vorba despre ele, le lăsăm aşa în în Pam-Flit, ţie rămânându-ţi flitul! De altfel, cunoscătorii zic că tu n-ai intrat în beleaua aia mare pentru că după ce ăia care te urmăreau i-au zis unui personaj important ce făceai, ăla i-a spus lu’ tata socru, iar tata socru ţi-a atras atenţia ce să faci! Noi nu credem în varianta asta, noi credem în aia că te-ai dus la cel în slujba căruia te-ai pus şi care te plăteşte bine (aşa zic duşmanii tăi!) şi ăla ţi-a zis ce să faci, iar tu ai făcut, chit că printr-un singur cuvânt- NU- evitai să-ţi bagi prietenii la pârnaie! Dar asta-i o poveste de morală şi de suflet, ceea ce în cazul dumitale nu se pune!…
Altfel, noi îţi facem un serviciu, vorba cântecului: „Dac-ai şti, despre tine!“- ce zice lumea, probabil… te-ai sinucide! Dacă ai avea mustrări de conştiinţă, dar, iarăşi, de unde conştiinţă dacă Dumnezeu nu a fost darnic, în acest caz?! Şi pentru că tot veni vorba de cântece, cred că tare nimerit, ca să ne lămurim în legătură cu persoana ta, ar merge şi şlagărul ăla: „O fi fost mă-ta vioară?!“ la care noi putem adăuga alte instrumente muzicale cum ar fi… trompetă… trombon… goarnă… ca să o terminăm, până la urmă, cu… flaşnetă! Flaşnetarule!…
De altfel, apropo tot de cântece, că tot ai o faţă de labă tristă, nu te întrebi de ce fug toţi de tine, atunci când ajungi în public? Chiar nu te întrebi? Dincolo de frica precedentelor tale (cică ai depus mărturie şi împotriva lu’ unu care îţi fusese şef, ăla dându-şi amanta să lucreze acolo unde lucrai tu, ca să-i meargă şi ei bine, tu fiind apropiat de ei ai aflat una-alta, iar când a dat ăla de belea cine a depus mărturie împotriva lui şi l-a băgat la bulău? Tu! Aşa zice lumea bună, că tu, tot lichea!…)
Unii zic că eşti o mare canalie, alţii zic că ai rămas o simplă slugă, unii că eşti un hoţ, alţii că îţi urmăreşti interesele fără a ţine cont de nimic din ceea ce înseamnă destinul celorlalţi, în condiţiile în care ai mâncat şi ai băut la unu’ în casă, după care ai făcut ce-ai făcut şi l-ai băgat p’ăla la zdup! Câte şi mai câte se spun despre tine, dar eu ţi-am amintit toate acestea ca să nu crezi că lumea nu le ştie şi, mai ales, să nu crezi că ai să scapi! Are grijă Ăl de Sus, mai ales de janghine d’astea, penale, care se mai şi dau oameni cinstiţi!
Oricum, te asigur că nu am sentimente nici de ură, nici de scârbă, doar de compasiune: „DUMNEZEU SĂ TE IERTE!“
Cu deosebită (des)consideraţie
Gogu!

Pentru conformitate SORIN DANCIU