„ŞOBOLANII… ZIARICI“!

E o specie pe cale de… apariţie, în România contemporană! Mai precis, cred că deja s-au aşezat pe picioroange şi stau (la mintea lor) destul de bine! Altfel, prezenţa lor este una istorică, ba chiar consemnată de Eminescu şi Caragiale! Desigur, vă veţi mira, însă lucrurile chiar aşa stau- agarici de genul ăsta au existat dintotdeauna în România noastră, mai mare sau mai mică! Eminescu le zicea „foaia vitelor de pripas“! Iar Caragiale consemna exact ceea ce se întâmplă cu unele aşa-zise publicaţii despre care nota: „apare când iese de sub tipar!“. Exact asta se întâmplă, cu singura deosebire că faţă de acum 150 de ani, lucrurile s-au schimbat, în sensul că „cireada“ s-a spart şi fiecare vită e de capul său, iar mulţi nici nu mai ies de sub tipar! S-au dus pe internet! Acolo unde se cultivă CEA MAI MARE CONFUZIE DIN PRESA ROMÂNEASCĂ, DIN ACEST MOMENT! De ce confuzie? Păi dintr-un motiv foarte simplu- se află, în percepţia publică şi în confuzia totală, pe aceeaşi scenă ziare, televiziuni, trusturi de presă care au sedii de redacţie, angajaţi, maşini la dispoziţie, dorări tehnice, care plătesc salarii, plătesc utilităţi, plătesc tiparul, plătesc taxe şi impozite pe aceeaşi linie cu nişte agarici care n-au nimic! Ei şi-un calculator! De obicei un 386, de acum vreo 15 ani, că n-au avut bani să-şi ia un… lap şi top! Totuşi, datorită evoluţiei presei virtuale, prezenţa lor acolo este egală cu a instituţiilor de presă chiar serioase! Încă n-ar fi o problemă, până la urmă să trăiască fiecare, dacă nu ştie să facă altceva. Pentru că, am uitat să vă mai spun- şi asta-i tot de pe vremea lui Caragiale- în general acest tip de „presari“, de „jurnalişti“ (cum le place să se recomande, mai ales dacă îşi printează pe imprimantă şi o hârtie pe care scrie „legitimaţie de presă“) majoritatea dintre ei sunt tot felul de rataţi! Nerealizaţi! Oameni fără nicio şcoală! Fără nicio meserie! Care au încercat una-alta, unii s-au dus la muncă în străinătate şi au fost goniţi şi de acolo, alţii au încercat nişte afaceri prin ţară de care s-a ales praful, au dat faliment! Şi atunci, ca să nu moară de foame, aflaţi într-o situaţie disperată, au găsit o soluţie: S-AU FĂCUT ZIARIŞTI! Mai precis „ziarici“ şi, la genul feminin- „ziarizde“! Încă n-ar mai fi o problemă, dacă modul lor de a acţiona, dacă toate prezenţele lor n-ar mirosi, de la distanţă, de un dubios interes numai pentru bani! Pentru că ei din asta trăiesc! Din nişte contracte pe care (aici e slăbiciunea ălora care oferă, la egalitate, alături de presa adevărată, aceiaşi bani şi agaricilor!) nu ar fi o problemă dacă ar avea măcar conştiinţă de ziarişti! Dacă ar prezenta şi ei evenimentele, în corectitudinea lor, aşa cum o cere nobila meserie de om de presă! Ţi-ai găsit! Am văzut o grămadă de situaţii în care lucrurile au luat-o razna, dar chiar rău de tot! Şi dau acest exemplu pe care nu-l putem uita- în România, la un moment dat, o firmă dintr-un oraş a reuşit o performanţă interesantă- să intre în Cartea Recordurilor! GUINESS BOOK! Deci o performanţă pentru România, consemnată de agenţiile naţionale de presă, de televiziuni naţionale, de unele publicaţii… Ştiţi ce s-a întâmplat cu presa din oraşul respectiv? Niciuna nu a scris despre performanţa firmei din oraşul ăla! De ce? Păi nu le dădeau ăia bani de publicitate şi lor! În mod normal, firma respectivă are, probabil, contract cu o agenţie naţională de publicitate care îndreaptă publicitatea acolo unde chiar contează- la diverse televiziuni, la diverse trusturi de presă, în fine, în acţiuni pe care le organizează instituţia respectivă. Ăia s-au uitat şi au înţeles că n-are nici un rost să dea banii la nişte neica-nimeni, nişte puturoşi care n-au făcut nimic în viaţa lor, pentru care pute pământul sub picioare chiar şi în momentul în care zic că sunt ziarişti! Ziarişti care înaintea conferinţelor de presă se laudă „cât am băut eu azi-noapte“ exact genul glumelor de şantier ale necalificaţilor zugravi! Dacă atâta îi duce mintea! Pentru că pe „feisbucile“ lor vei vedea câte o ştire, din an în Paşte, dacă nu cade Paştele undeva mai devreme! Că atunci se face confuzia cu Crăciunul! Că importante aceste informaţii erau pentru cititorii lor, asta ţine de deontologie, termen total necunoscut „ziaricilor“!
Desigur, în interiorul găştilor respective există şi o gaşcă aparte- ACOPERIŢII! Ăştia sunt şi mai interesanţi, pentru că dacă amărâţii ăia măcar se duc cu mâna întinsă pe la primărie, pe la nu ştiu ce partid, pe la nu ştiu ce instituţie care mai dă un bănişor, acolo, ăştia ACOPERIŢII, ăştia pe „feisbucile“ lor n-au nici un fel de publicitate.! Deci, să recapitulăm- nu au ştiri, nu au informaţii, publică din când în când câte un articol, iar la ăla sare în ochi că le-au fost furnizate nişte documente, nişte dovezi care la mintea lor îi fac pe ei extraordinar de bine informaţi, deşi îţi dai seama că n-aveau de unde să facă ei rost de nişte documente uneori foarte importante, decât dacă le-au fost livrate de către servicii care folosesc această manevră pentru a se acoperi de acţiunea ilegală pe care o fac- atunci când dau, în public, documente secrete! Desigur, metoda este deja cunoscută, iar când Turcescu a venit şi s-a autodenunţat (probabil chiar şi atunci la ordin!) s-au confirmat toate bănuielile care existau până atunci. Reţeta este folosită, în continuare, iar lucrurile care se întâmplă devin de-a dreptul scandaloase- pentru că în nemernicia lor, golanii ăştia care îşi zic ziarişti şi care sunt ofiţeri acoperiţi de… ridicol, întreţin o confuzie voită despre servicii care compromit, de foarte multe ori, instituţiile de presă!
Ei bine, vă veţi întreba de ce le zic şi „şobolani“? Foarte simplu- acolo, în faţa calculatorului lor, ei se simt foarte bine, ca şobolanul în gaură! Acolo sunt liberi, au verbaj, bagă de la ei tot felul de ironii, sunt şmecheri, sunt tari! Dacă, însă, spre disperarea lor se întâmplă că vine unu’ tare pe picioarele lui şi are curajul să dea faţă-faţă cu ei făcând conferinţe de presă, invitându-i să discute în public pe subiectele pe care ei le-au aruncat- ce face „ziariciu“? Dispare! Se ascunde exact ca şobolanul! FUGE! Bă, fraierilor, bă, se predă la anul I la învăţământ de presă: pentru un ziarist este fundamental, este momentul lui de glorie să-i răspundă unu’ la ceea ce a scris şi să mai şi organizezi o conferinţă de presă pentru asta! Păi te duci, dacă eşti ziarist şi ai …oaie (proştii zic „sânge în instalaţie“, da’ aia înseamnă să ai şi instalaţie) păi te duci acolo şi tăbari pe ăla cu picioarele, îl faci „varză“ cu argumente, cu documente, cu ce ai avut tu când ai scris de el! Nu te ascunzi ca şobolanul! Sau fugi dacă ăla filmează prezenţa ta acolo!
Caragiale îl ironiza atunci când îl prezenta pe acel celebru ziarist al timpului care venea cu informaţii bombă, în fiecare zi, iar când l-a urmărit a văzut că atunci când pleca să afle de la Guvern ce se întâmplă, el se ducea în Parcul Cişmigiul, după care se întâlnea cu… ştirea! Ăla măcar se ducea în parc, unde mirosea frumos! În gaura de şobolan, pute!…
P.S. Deşi unii apropiaţi m-au avertizat că după acest material pot apărea reacţii, l-am liniştit: În 25 de ani, am „şoriciul“ destul de gros ca să rezist la pliciuri, cât despre o eventuală polemică- aştept contraargumente.
prof.dr.SORIN DANCIU