TURNĂTORU’ ŞI DENUNŢĂTORU’ LU’… NICHITA!

CĂTRE DNA!
DENUNŢ!
Domnilor tovarăşi,
Subsemnatul, Doru Denunţătoru’ (fost Turnătoru’) fost muncitor fruntaş în întrecerea socialistă, atent păzitor al drepturilor şi libertăţilor omului, vă adresez acest denunţ împotriva cetăţeanului Stănescu Nichita, cunoscut sub numele de Nichita! Poiet (zice el)- în realitate, de-a lungul întregii sale vieţi- un infractor! Este motivul pentru care, de-a lungul timpului, în neobosita mea preocupare pentru susţinerea interesului cetăţenilor, al libertăţilor, pentru apărarea ţării m-am adresat, de-a lungul timpului, cu diferite reclamaţii împotriva acestui cetăţean! Vă reamintesc, de exemplu, sesizarea pe care am făcut-o către conducerea Comitetului Central al Partidului Comunist Român- în anii ’70!

RECLAMAŢIE
Către conducerea PCR
Dragi tovarăşi,
Subsemnatul Doru Turnătoru’, muncitor fruntaş în întrecerea socialistă, vreau să vă atrag atenţia asupra existenţei unui cetăţean (că tovarăş nu pot să-i spun) numit Stănescu Nichita! Acest cetăţean, pe lângă faptul că are un comportament care nu intră în ordinea moralei, eticii şi echităţii socialiste (consumă alcool şi pierde nopţile cu alţi cetăţeni!), recomandându-se drept poiet, deşi cum poate fi poiet dacă el NUL înţeleg- nu am văzut să-i dedice o poiezie tovarăşului Nicolae Ceauşescu- deci nu este un poiet complect, vă relatez că am descoperit câteva lucruri foarte grave, în legătură cu activitatea acestui cetăţean!
În primul rând că el scrie elegii (elegii, în loc de cântece patriotice şi militante!) ca să nu mai vorbim despre poieziile „Roşu vertical” sau „Dreptul la timp” (care drepturi, tovarăşe- aluzie la drepturile omului?!…) a scris în poieziile lui câteva lucruri care sunt de-a dreptul scandaloase! Astfel, de exemplu, el zice că limba română este frumoasă ca o duminică fără sfârşit! Că limba română este frumoasă, este adevărat, dar ce înseamnă aia, dragi tovarăşi- duminică fără sfârşit? Păi duminica este zi de odihnă! Ce-ar vrea tovarăşul Stănescu, să ne odihnim tot timpul, în loc să muncim, zi de zi şi permanent, în întrecerea socialistă, pentru înălţarea şi propăşirea patriei?!…
Ca să nu mai vorbesc de faptul că (printr-o greşeală, sunt convins, neobservată de organele necesare!) a apărut şi o poiezie care este tipărită într-un manual şcolar, dragi tovarăşi, o poiezie prin care încearcă să facă educaţie religioasă, la şcoala comunistă, dragi tovarăşi! Auziţi ce scrie poietul în poiezia „Cântec”: „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!” (despre cine este vorba aici? Păi să vedem)- Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, / Două culori ce nu s-au văzut niciodată (Hopa- păi nu s-au văzut niciodată, dragi tovarăşi, deci cum poate să fie asta o poezie de dragoste?!)- Dar hai să continuăm: „Una foarte de jos, întoarsă spre pământ, (adică iel!) una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuita luptă / A minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt!”
Păi dacă nici asta nu este poiezie religioasă, închinată lu ăla de sus (aşa cum se perorează împotriva normelor ateismului ştiinţific), atunci ce dracu’ este asta, măi, tovarăşi?!…
Trăiască lupta pentru pace!
Doru Turnătoru’

Aceasta este dovada faptului că eu m-am luptat, împotriva acestui cetăţean, încă de multă vreme, de-a lungul timpului, pentru că am observat lucruri grave, abateri de la normele eticii şi echităţii socialiste pe care le făcea acest cetăţean! Au venit vremurile de după 1990, am fost şi eu printre cei care s-au luptat să impună credinţa naţională a cetăţenilor cinstiţi din această ţară- „nu ne vindem ţara!” ori „noi muncim, nu gândim!”- acestea sunt versurile mele, dragi domnilor tovarăşi şi le-am spus de la bun început, pentru că ştiam tot ceea ce va urma! Din nefericire, constat, de mai multă vreme (inclusiv la nivel de televiziuni) că există, în continuare, acest Stănescu Nichita! Cunoscut sub numele de Nichita! Şi am descoperit lucruri foarte ciudate, drept care m-am adresat organelor de urmărire penală! Pentru că, de exemplu, am descoperit un vers care este, în opinia mea, o parolă mafiotă! „Tristeţea mea ascultă nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră!” Adică cum, domnilor tovarăşi, nenăscuţii câini şi nenăscuţii oameni? Noi ştim că toată lumea se naşte şi trăieşte şi moare! Dar dacă e nenăscut cum să latre, domnilor tovarăşi? Eu cred că aceasta este o parolă! Şi mai mult decât atât, acuz de ezistenţa unui grup infracţional organizat care se ascunde în spatele acestui cetăţean care, la rândul lui, se ascunde de noi, de dumneavoastră, de DNA, cei care luptaţi pentru dreptate, pentru cinste şi moralitate, prinzând hoţii! Ce vrea să facă acest Nichita? Se pare că s-a speriat şi el, domnilor tovarăşi, simte mirosul cătuşelor astfel că în nişte versuri ale lui am găsit următorul mesaj: „va trebui să mă mut mult mai sus! (adică, unde, mai sus?!) va trebui să arunc lestul (hopa, adică probele, dovezile?!) dar numai gândul că ceea ce este sus / este aidoma cu ceea ce este jos (aţi văzut, asta e dovada, vorba lu’ tovarăşa!) mă tulbură şi mă face să aflu / că orice azvârlire nu are direcţie, / că orice lepădare e statică!” Aţi înţeles, aluzia este firească şi sare-n ochi- orice lepădare! Adică vrea să se lepede, acum, când simte mirosul cătuşelor!
Domnilor tovarăşi, de la DNA, vă atrag atenţia, că, deşi, oficial, acest Stănescu Nichita se spune că este mort, eu vă informez convingerea mea personală: STĂNESCU NICHITA N-A MURIT! TRĂIEŞTE! ÎN VECII VECILOR, AMIN!
AŞA CĂ, ACŢIONAŢI ÎN NORMELE LEGALITĂŢII!…
Doru Denunţătoru’
(fost Turnătoru’)
Pentru conformitate
SORIN DANCIU

P.S.: Prietenii lui Nichita m-au rugat să nu public acest text pentru că, după aceea, cine ştie ce procuror se… autosesizează!
Autorul

Din volumul, în pregătire, „TOVARĂŞU’ PATRON sau CRONICA VESELĂ A UNOR VREMURI TRISTE!“