UNIREA ROMÂNILOR A FOST ANTICIPATĂ DE… RUŞI

Şi recunoscută… după 3 (trei) ani!…

Într-adevăr, în faţa preocupărilor tot mai evidente ale multora dintre concetăţenii noştri, oameni de bună credinţă, oameni şcoliţi, oameni cu simţul răspunderii şi care fac legătura între epoci, exprimându-şi incapacitatea de a pricepe, totuşi- „Ce se întâmplă cu ţara asta?!…”- lucrurile sunt evidente pentru cine chiar are ochi să vadă- ROMÂNIA A DEVENIT O… COLONIE! Pe sistemul neocolonialismului pe care, iată cum îl defineşte dicţionarul: NEOCOLONIALISM = Politică a unor state dezvoltate care are drept obiectiv continuarea dominaţiei economice a fostelor colonii, devenite state suverane, prin mijloace moderne: valutar-financiare, tehnologice, informaţionale; Formă nouă a colonialismului care urmăreşte să domine din punct de vedere economic fostele colonii, declarate state independente (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române). Vedeţi vreo legătură? Dacă aţi rămas, încă, în normele demagogiei politice internaţionale, s-ar putea ca atunci când vine vorba despre o „colonie” gândul să vă îndrepte tot către popoarele în chiloţi, negri mai mult sau mai puţini tatuaţi, bătând din palme la vederea sorcovelor şi ascunzându-se de bătaia furtunilor deşertice! Nu!
Din nefericire lucrurile au luat-o într-o direcţie cu totul şi cu totul diferită, iar dictatul economic a devenit literă de lege, investitorii români (câţi s-au realizat, în primii 15-20 de ani) au fost îngropaţi, rând pe rând (unii la propriu!), în timp ce marile capitaluri au început să-şi facă de cap, pe aceste tărâmuri! Mai mult decât atât, o privire atentă asupra istoriei românilor dovedeşte că momentul nu este singular- că aproape întotdeauna, marile puteri şi-au făcut interesele aşa cum au vrut ele, iar noi am suportat… am suportat…
Şi vom face referire, aici, la un eveniment pe care (din nefericire, prostie, ori tot rea credinţă?!), unii l-au numit „Mica Unire“! Dacă privim în istorie, vom constata un lucru stupefiant: în realitate, co-existenţa Principatelor Române a fost recunoscută cu mai mult timp înainte de a fi realizată, chiar de români! Şi mai precis, existenţa, împreună, a principatelor Moldovei şi Ţării Româneşti a fost recunoscută chiar de… ruşi! Pentru că, după războiul ruso-turc, atunci când turcii au fost puşi pe goană şi ruşii au luat frâiele, pe teritoriile noastre, a apărut funcţia de preşedinte plenipotenţiar al Divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti! Deci Ţara Românească şi Moldova erau conduse de acelaşi conducător!
Acest lucru s-a întâmplat în perioada administraţiei militare ruse dintre 1829 şi 1834. Cine era preşedintele Moldovei şi Ţării Româneşti? Nimeni altul decât Generalul Pavel Kiseleff! Cel căruia îi poartă numele un bulevard principal, din Bucureşti- şi nu întâmplător, pentru că printre alte merite (pentru România!) Kiseleff îl are şi pe acela de a fi întocmit regulamentele organice (primele Constituţii din istoria celor două ţări!) şi a realizat o serie de măsuri extrem de importante dintre care, dacă vreţi prima şi extrem de serioasă este reprezentată de… n-o să vă vină să credeţi- înfiinţarea wc-urilor în curte, la ţărani! Pentru că dacă în Evul Mediu, Parisul puţea, pentru că se arunca căcatul pe fereastră, în canalele pe unde curgeau fecalele şi urina, fără niciun fel de protecţie, singura formulă de protecţie fiind că se striga- „ATENŢIE- apă!“ Şi cădea conţinutul din oala cu urină, în România se ajunsese la începutul secolului al XIX-lea şi wc-ul nu fusese inventat! Atunci, cu ocazia uneia dintre cele mai înfiorătoare epidemii, Kiseleff a luat această măsură.
Deci- să recapitulăm, ca la şcoală- prima recunoaştere şi unitate administrativă între Moldova şi Ţara Românească este făcută în jurul anilor 1830 şi este pusă în practică de… ruşi! Desigur, asta nu înseamnă o admiraţie faţă de ruşi, în condiţiile în care mai tot românul are o antipatie genetică faţă de această putere (inclusiv semnatarul acestor rânduri- dar „una-i una, alta-i alta“, vorba dictatorul corean, Kim Ir Sen).
Şi am ajuns la Unirea Principatelor Române. Care s-a realizat în 1859. La 24 ianuarie. Ce nu ni se spune la şcoală (dar este extrem de important pentru a înţelege statutul pe care l-am avut ca naţie, de-a lungul timpului) se leagă de recunoaşterea internaţională a Unirii! Pentru că dacă aceia care făcuseră Unirea erau oameni în strânsă legătură (inclusiv masonică!) şi cu Franţa ori Anglia, Prusia sau Sardinia, care au recunoscut dubla alegere a lui Cuza (şi în Moldova şi în Ţara Românească!) nici Înalta Poartă, nici Austria nu au vrut să recunoască acest lucru!
Aşa că deşi Unirea s-a realizat, practic în 24 ianuarie 1859, abia trei ani mai târziu (3 ani!) se recunoaşte de către Marile Puteri gestul românilor, din 1859! 1859 tot anul… 1860 tot anul… 1861 până.. în 4/16 decembrie(!) Marile Puteri nu au garantat existenţa Principatelor Române, prin Unirea stabilită (ni s-a spus, atunci) de către români! Trei ani Vodă Cuza nu a fost recunoscut de toate puterile! Doi ani mai târziu avea să fie şi alungat, pentru ca să fie adus domnitorul străin, o altă garanţie care se pusese atunci când s-a acceptat Unirea Principatelor. Care, în viziunea noastră, rămâne Unirea Mare, pentru că Unirea cea Mare, de la 1918, noi n-ar trebui să o aniversăm, ci să o comemorăm!
Vă miraţi? Păi cum să aniversezi ceva ce… nu mai există! România Mare NU MAI EXISTĂ! Dar şi asta este altă poveste care ţine tot de… COLONIE!

prof.dr.SORIN DANCIU