Mulți copii din Kenya moștenesc în mod tradițional prenumele tatălui lor ca nume de familie, dar există un număr tot mai mare de persoane care îl iau în schimb pe cel al mamei lor.
Acest lucru este valabil în special în cazul celui mai mare grup etnic al țării, Kikuyu – și a devenit un subiect de dezbatere și, în unele cazuri, de ridiculizare pentru bărbații cu nume de familie feminine.
Fetele și femeile care au numele mamei lor nu se confruntă cu aceeași critică – și adesea, atunci când se căsătoresc, pot opta să ia prenumele soțului lor ca nume de familie.
Unii spun că tendința tot mai mare de a purta nume de familie feminine de către bărbați reflectă schimbarea atitudinilor față de femei și influența acestora într-o societate patriarhală; alții sunt critici față de cei cărora li s-a dat – sau, în unele cazuri, aleg să ia – numele mamei lor.
Înainte era rar să vezi bărbați în funcții importante cu un nume de familie feminin, dar acum există chiar și mai mulți politicieni care îl poartă – precum deputatul John Njũgũna Wanjikũ.
Crescut de o mamă singură, a fost ales pentru prima dată în 2021 și este cunoscut sub porecla „Ka-Wanjikũ”, care înseamnă copilul lui Wanjikũ.
Unora, precum Wanjikũ, li s-a dat numele de familie feminin la naștere, dar alții l-au ales pe al lor în onoarea mamelor lor.
Când iei numele mamei tale, înseamnă că o iubești și o respecți.
Una dintre primele personalități care au încălcat norma privind numele de familie masculine a fost Peter Kĩgia, un muzician kenyan care a ales numele mamei sale ca nume de scenă.
Kĩgia wa Esther (fiul Esterei), acum în vârstă de 60 de ani, este cunoscut pentru interpretarea benga – muzică populară rapidă, ritmică, la chitară, cu versuri în limba kikuyu.
„Când iei numele mamei tale, înseamnă că o iubești și o respecți”, a declarat el pentru BBC, spunând că și-a înregistrat chiar și casa de discuri sub numele Wa Esther Productions.
Acum are un anumit prestigiu în industria muzicală, alți muzicieni mai tineri urmându-i exemplul. Posterele care fac reclamă artiștilor cu numele de familie al mamei lor, precum Waithaka wa Jane și 90K Ka Msoh, sunt adesea lipite pe panouri publicitare în capitala Nairobi.
Deși în aceste cazuri, numele oficiale ale acestor artiști rămân masculine.
Jurnalistul Simon Macharia Wangũi a declarat pentru BBC că a decis să aleagă în mod deliberat numele mamei sale ca nume de familie oficial.
„De ce să-i dai cuiva credit când acesta nu există?”, spune el despre tatăl său, care a lipsit cea mai mare parte a vieții și despre care „a auzit doar zvonuri despre existența sa”.
Crescut în mare parte de bunica sa, avea 12 ani când mama sa a murit în 2003. Nu a avut nume de familie până în ultimul an de liceu, când a solicitat un certificat de naștere.
Unii kenyeni încă mai cred că unui copil crescut de un singur părinte „i lipsesc anumite valori morale”, explică Evans Kibe Waceke, o realizatoare de emisiuni care poartă un nume de familie feminin.
„Oamenii te percep ca fiind indisciplinat, mai ales când ești crescut de o mamă singură”, spune el pentru BBC.
O dezbatere aprinsă privind avantajele și dezavantajele unui nume de familie feminin a început acum doi ani, când proeminentul vorbitor motivațional Robert Burale a spus că acest lucru subminează masculinitatea bărbaților.
Acest lucru l-a determinat pe vedeta TV Fred Mũitĩrĩri să facă publică dificultățile legate de purtarea unui nume de familie feminin – și cum a ajuns să renunțe la numele mamei sale, hotărând să folosească doar prenumele sale englezești și kikuyu.
„Știi cât de jenant este pentru un băiat să fie strigat, într-o cameră plină de copii, cu un nume de fată?”, a scris el pe Facebook – vorbind despre stima sa de sine scăzută.
„Din cauza unora dintre acele experiențe, am dezvoltat depresie la vârsta de 23 de ani”, a spus el.
În cazul în care mama ta nu-ți spune cine este tatăl tău sau te respinge, fratele cel mare al mamei tale preia acest rol.
Wairimũ Mũkũrũ, un tânăr expert cultural kikuyu cu mulți urmăritori pe rețelele de socializare, spune că creșterea numărului de nume de familie feminine se datorează în mare măsură faptului că familiile formate dintr-o singură mamă au devenit mult mai frecvente.
Totuși, adaugă ea, este o anomalie culturală, deoarece chiar și fiii femeilor necăsătorite primesc de obicei nume de familie masculine.
„În cazul în care mama ta nu-ți spune cine este tatăl tău sau te respinge, fratele cel mare al mamei tale preia acest rol”, a declarat ea pentru BBC.
Totuși, Mũkũrũ explică faptul că uneori pot exista reticențe în a face acest lucru, deoarece îi oferă copilului dreptul de a moșteni o proprietate.
Mũgwe wa Njũhĩ, un oficial al grupului cultural Kikuyu Kiama Kĩa Ma, este de acord că rudele de sex masculin ale mamelor singure pot refuza utilizarea numelui lor pentru a evita disputele privind moștenirea.
Dar el susține, de asemenea, că nu ar trebui să existe un asemenea dispreț pentru numele de familie feminine, având în vedere că, conform legendei, Kikuyu își urmăresc descendența de la cele 10 fiice ale primului cuplu al comunității – Gikũyũ și Mũmbi.
„Sunt Mũmbũi prin clan [derivat din Wambũi, una dintre fiice]. Încă de la început ne-am aliat întotdeauna cu femeile”, declară el pentru BBC.
De fapt, Kikuyu sunt adesea numiți Casa Mũmbi, după mama lor fondatoare mitologică.
Wa Esther, muziciana veterană, este de acord că oamenii din alte comunități care critică utilizarea numelor feminine de către bărbații kikuyu nu înțeleg „modul nostru de viață”.
Getty ImagesAcademicianul George Gathigi explică faptul că, deși bărbații Kikuyu s-au identificat în mod tradițional prin intermediul mamelor lor, acest lucru a fost întotdeauna informal, adoptarea formală a numelor feminine fiind un fenomen nou.
De exemplu, când poligamia era practicată mai frecvent, copiii erau identificați după numele mamelor lor în grupuri mari pentru a evita confuzia – deoarece, de asemenea, din punct de vedere cultural, există doar un număr mic de prenume în fiecare familie.
Regretatul autor kenyan Ngũgĩ wa Thiong’o, al cărui tată Thiong’o wa Ndūcũ a avut patru soții, a scris în memoriile sale „Vise în timp de război” că, în copilărie, era cunoscut în general sub numele de Ngũgĩ wa Wanjikũ – prenumele mamei sale.
Gathigi, care predă cursuri la Universitatea din Nairobi și comentează problemele sociale ale tribului Kikuyu, consideră că adoptarea numelor de familie feminine reflectă „puterea femeilor” în societatea modernă, în special în situațiile în care bărbații și-au abandonat responsabilitățile.
„Cultura se schimbă și acum trebuie să ne confruntăm cu realitățile moderne ale diviziunii muncii”, a declarat el pentru BBC, menționând că femeile au preluat din ce în ce mai mult roluri care erau considerate masculine.
El spune că în astfel de cazuri, când copiii „nu au avantajul de a fi crescuți de tatăl lor… mama devine atât mamă, cât și tată”.
El consideră că este „un lucru rău că se normalizează”.
Astfel de atitudini ar putea explica reacția negativă continuă – un blog a descris practica utilizării numelor de familie feminine ca fiind „un jug în jurul gâtului bărbaților”, în timp ce altul spune că este un efort de a „femeia bărbatul Kikuyu și de a-l slăbi”.
Deși jurnalistul Wangũi recunoaște că nu este întotdeauna ușor să porți un nume de familie feminin și că acest lucru aduce cu sine o anumită „criză de identitate”, el este mândru de decizia sa.
Și spune că, dacă ajungi să ai succes, în ciuda numelui, „oamenii te vor vedea ca și cum ai depășit toate așteptările pentru a ajunge unde ești”.