Ibrahim Issa, în vârstă de 50 de ani, este din orașul de coastă yemenit Dhubab, chiar în prima linie a războiului dintre houthii din Yemen și forțele proguvernamentale susținute de Arabia Saudită care luptă împotriva lor.
Astăzi stă, înconjurat de familia sa, pe o prelată întinsă pe o podea nisipoasă, în interiorul unui vast depozit deschis la pereți, în tabăra Markazi din Obock, nordul Djibouti-ului, plină de familii yemenite care au fugit cu barca peste strâmtoarea Bab al-Mandab.
După traversarea maritimă, refugiații yemeniți au ajuns cu camioanele și pe jos în această tabără, administrată în comun de guvern și ONU.
„Cum aș putea să stau acolo când copiii mei țipă și tremură de teroare?”, spune Ibrahim Issa. „Când începe să se audă zgomotul avioanelor și copiii le aud, încep să țipe și să urle. Ca părinți, este responsabilitatea noastră, ce puteți face când vedeți asta? De aceea am fugit, ca să-i salvăm.”
Ed Habershon/ BBCCa pescar, Ibrahim Issa deținea deja o barcă suficient de mare pentru a-și aduce familia din Yemen.
A adus chiar și câteva capre ale familiei, pe care le văd acum ciugulind resturi prin apropiere, căutând printre canistrele de gaz de gătit aruncate și sticlele de plastic goale. Unele familii au reușit să aducă mici legături cu bunuri din Yemen – o familie a adus chiar și un „jeraak”, o narghilea înaltă din metal – dar altele au sosit, epuizate, doar în hainele pe care le-au lăsat.
Doar în ultimele zile, peste 3.000 de refugiați au sosit aici din Yemen, mulți dintre ei familii întregi. ONU estimează că, în total, peste 120.000 de yemeniți au fost strămutați din cauza intensificării bruște a luptelor de-a lungul coastei Yemenului de la Marea Roșie.
Luna aceasta, houthii țării, care deja ocupaseră majoritatea zonelor populate din Yemen cu ani în urmă, au făcut o cursă fulgerătoare de-a lungul coastei spre Bab al-Mandab, îngustul punct maritim de congestie unde sudul Mării Roșii se varsă în Golful Aden și în Oceanul Indian.
Arabia Saudită, care susține guvernul Yemenului, recunoscut la nivel internațional și de ONU, a răspuns cu sute de atacuri aeriene de-a lungul câmpiei de coastă, unde houthii își construiesc acum instalațiile. Houthii au lansat, de asemenea, sute de drone și rachete asupra orașelor și infrastructurii din sud-vestul Arabiei Saudite.
„Nu ne pasă care parte atacă”, este mesajul pe care l-am primit tare și clar în arabă de la toți cei cu care am vorbit. „Bombele care cad peste tot în jurul nostru ne-au făcut să fugim.”
Djibouti, o mică fostă colonie franceză situată chiar peste apă de Yemen, a declarat clar că nu are nicio intenție de a se implica în războiul dintre houthi și guvernul yemenit susținut de Arabia Saudită.
Și totuși, Djibouti este una dintre cele mai militarizate națiuni din Africa. Din 2003, SUA au administrat aici o imensă bază multinațională, Camp Lemonnier, cândva casa Legiunii Străine Franceze. Și China are o bază importantă aici, cea mai mare prezență militară a sa în Oceanul Indian, recent modernizată.
Înapoi în tabăra Markazi, unul dintre cei cu care am vorbit este Qassim Abraham Abssy. Și el a fost pescar, iar cartea sa de identitate arată că are 100 de ani.
„Ce ne-a adus să venim aici?”, întreabă el retoric.
„Au fost avioanele. Sunetul avioanelor, bum! Asta ne-a făcut să fugim, de dragul copiilor noștri. Ne arde inimile. Nu știm de ce parte sunt. Bombardează peste tot, pentru că houthii sunt peste tot, în munți, pe drumuri. Vine un avion, bombe peste tot.”
Ed Habershon/ BBCAfară, în căldura toridă de 37 de grade Celsius, aproape de rândurile ordonate de corturi furnizate de agenția ONU pentru refugiați, UNHCR, l-am întâlnit pe Mohammed Abdullarim din Aden, un fost ghid turistic în vârstă de 63 de ani, suficient de în vârstă cât să se fi născut pe vremea când Aden era încă un protectorat britanic.
Spre deosebire de nou-veniții, Mohammed se află aici din 2015. El a fugit în Djibouti la scurt timp după ce au izbucnit luptele între houthi și guvernul președintelui demis, Abdrabbuh Mansour Hadi.
De atunci a fost în tabără, dar dintr-o dată, în timp ce vorbeam, tristețea pentru ceea ce se întâmplă cu țara lui l-a copleșit și și-a întors capul, înăbușindu-și lacrimile.
„Majoritatea oamenilor de aici sunt în cele mai grave condiții, în interiorul corturilor de aici. Sunt foarte mișcat, plâng pentru acești oameni, pentru poporul meu, pentru suferința lor. Vreau ca vocile noastre să fie auzite de ONG-uri și de guvernul din Djibouti. Și le sunt recunoscător pentru că ne-au primit.”
Cât timp vor trebui să stea aici? Asta depinde, desigur, de lupte. Yemenul a fost devastat de un război civil oribil care a ucis zeci de mii de oameni și a strămutat milioane de oameni din 2014.