În următoarea săptămână, vor avea loc două serii de alegeri pe două continente, ale căror rezultate ar putea avea consecințe profunde pentru lume.
Printr-o întâmplare a calendarului electoral, milioane de alegători aflați la aproximativ 6.000 de mile distanță își vor uni exercitarea drepturilor democratice la câteva zile distanță.
Alegătorii din Israel merg la urne marți pentru a alege un nou parlament; o săptămână mai târziu, alegătorii din Statele Unite vor alege un nou Congres.
Un fost președinte al acelui Congres, Tip O’Neill, ar fi putut spune odată că „toată politica este locală”. Însă consecințele acestor alegeri vor fi, fără îndoială, globale.
Căci aceste alegeri nu sunt doar apropiate, ci sunt interconectate.
Viitoarea guvernare a Israelului va avea un impact de durată asupra Orientului Mijlociu și a războaielor care fac ravagii în regiune.
Și orice schimbare pe harta electorală a Americii ar putea modela nu doar acele războaie, ci și viitorul economiei globale.
Între cele două există o legătură fizică: grupul de lobby Republicans Overseas Israel estimează că aproximativ o jumătate de milion de israelieni cu pașapoarte americane pot vota la ambele secții de votare.
EPA/ShutterstockMarc Zell, președintele grupului, a declarat că acești alegători ar putea influența alegerile strânse din SUA, cum ar fi competiția senatorială din Michigan, în care a estimat că 10.000 de voturi prin corespondență vor fi exprimate din Israel. „Ei pot face cu adevărat diferența”, a declarat el pentru BBC.
Însă legătura politică este probabil mai profundă – și cea mai acută în ceea ce privește războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului. Atacul aerian masiv, care a început în februarie, a distrus numeroase ținte militare și a ucis o mare parte din conducerea Iranului. Dar nu a reușit să răstoarne regimul care a ripostat puternic peste Golf și a preluat controlul asupra Strâmtorii Hormuz și asupra unei mari părți din aprovizionarea cu energie a lumii.
Chestiunea Iranului
Simplul fapt al alegerilor a influențat deja procesul decizional.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a folosit campania pentru a evoca posibilitatea unui nou atac asupra Iranului.
El a făcut noi afirmații – fără a furniza dovezi – despre amenințarea nucleară a Iranului, insistând din nou că regimul islamic trebuie răsturnat.
Scopul său: să-și consolideze reputația de lider în domeniul securității, care a fost atât de afectată după atacurile mortale din 7 octombrie, conduse de Hamas, asupra Israelului.
Președintele american Donald Trump a amplificat speculațiile privind noi atacuri asupra Iranului, susținând campania de realegere a lui Netanyahu, declarând că ambii bărbați ar trebui „să termine în curând treaba” în Iran.
Totuși, în ciuda tuturor zdrăngăniturilor, au existat și rapoarte contradictorii conform cărora Trump a intervenit pentru a-l împiedica pe Netanyahu să atace Iranul înainte de ziua alegerilor, temându-se că o nouă creștere a prețurilor la energie le-ar aminti alegătorilor americani de războiul său nepopular.
REUTERS/Jonathan ErnstAșadar, ar putea fi amânat un atac asupra Iranului până după alegeri? Presa israeliană este plină de speculații conform cărora Netanyahu ar putea încerca să-și orchestreze supraviețuirea atacând Iranul în funcția de prim-ministru interimar după alegeri.
El ar pleda, conform teoriei, pentru un guvern de unitate națională – care să-l implice – mai degrabă decât pentru o coaliție între partidele de opoziție. Netanyahu a fost mult timp considerat un mare supraviețuitor al politicii israeliene. Dacă ar pierde puterea, s-ar confrunta cu o anchetă oficială privind acțiunile sale dinaintea atacurilor din 7 octombrie și cu noi proceduri judiciare legate de acuzații de corupție.
Atât de reale sunt aceste speculații încât rivalul lui Netanyahu, fostul șef militar Gadi Eisenkot, a exclus deja aderarea la orice guvern de unitate. Ca toți politicienii israelieni tradiționali, Eisenkot vede Iranul ca o amenințare existențială pentru Israel și susține acțiunile militare împotriva regimului islamic. Dar a avertizat în mod explicit împotriva escaladării războiului în scopuri politice.
„Modul moștenitor”
Cu siguranță, Trump ar putea fi mai dispus să atace Iranul după alegerile de la jumătatea mandatului dacă nu va avea restricții electorale și speră să se retragă din război cu încă o intervenție. Unii analiști cred că Iranul este atât de slab din punct de vedere economic din cauza războiului și a sancțiunilor economice, încât o nouă rundă de atacuri militare i-ar putea încuraja pe iranieni să răstoarne regimul. Alții văd acest lucru ca pe o iluzie. Este o strategie care a eșuat în mod repetat, dar care încă are valoare la Washington.
Economia este, de asemenea, o problemă electorală în Israel, unde alegătorii se confruntă cu costuri ridicate și salarii mici. Dar și aici, războiul își joacă rolul, cheltuielile în creștere pentru apărare punând o presiune și mai mare asupra finanțelor publice.
Trump a încercat să-și îmbuneze alegătorii înainte de alegerile de la jumătatea mandatului. A ridicat sancțiunile impuse Rusiei, sperând în zadar că, prin importul de motorină de la Moscova, prețurile ar putea scădea semnificativ. A adoptat o linie dură față de Ucraina, cerând conducerii acesteia să facă concesii în speranța – de asemenea, până acum în zadar – de a revendica o victorie în politica externă.
Însă furia republicanilor față de strategia sa controversată este în creștere. Senatorul Thom Tillis din Carolina de Nord, un critic frecvent al lui Trump, a declarat pentru CBS News: „Dacă președintele vrea să reducă cu adevărat prețurile la energie, o poate face rezolvând problema Iranului, nu făcându-i o favoare solidă lui Vladimir Putin”.
Chris Torres / EPA/ShutterstockO consecință a războiului din Iran – alături de operațiunile militare ale Israelului în Gaza și în Cisiordania ocupată – este că sprijinul bipartizan tradițional din SUA s-a fracturat. Abdul El-Sayed, candidatul democrat de stânga pentru Senat în Michigan, militează pentru reducerea ajutorului militar către Israel. „Un aliat care îți ia banii, pentru a te împinge în războaie în care nu ar trebui să le duci, nu este un aliat”, a declarat el pentru ABC News.
SUA și Israelul au atacat inițial Iranul pentru a-i distruge rachetele balistice, a-i degrada capacitatea nucleară, a-i slăbi sprijinul pentru milițiile indirecte și chiar a înlătura întregul regim. De atunci, obiectivele lor de război s-au schimbat în redeschiderea Strâmtorii Hormuz.
Brad Lander, un candidat democrat la Congres în New York, care se află și în stânga partidului său, a ales chiar să călătorească în Cisiordania cu doar câteva zile înainte de alegeri. El i-a ajutat pe palestinieni să culeagă măsline și a fost reținut pentru scurt timp de forțele israeliene, toate acestea fiind folosite ca sursă de inspirație pentru alegerile sale de pe rețelele de socializare. În istoria politicii americane, acest lucru nu este normal. Chiar și Netanyahu avertizează că Israelul ar putea fi nevoit să supraviețuiască în viitor fără o pătură de securitate americană.
Credit foto: Abir Sultan / EPA/ShutterstockDesigur, dacă prim-ministrul Israelului ar pierde, plecarea sa ar pune capăt unei relații dificile în care Trump a avut parte de multe schimbări. Săptămâna trecută, președintele l-a numit pe omologul său israelian un „mari prim-ministru războinic”. În timpul verii, el a spus că Netanyahu este „al naibii de nebun”. Un nou lider israelian ar trebui să creeze o nouă relație cu un președinte american care pleacă, o dinamică foarte diferită.
Dacă democrații ar câștiga un control mai mare în Congres, acest lucru ar putea pune o oarecare înfrângere sprijinului general al SUA pentru Israel. Congresul are puteri tradiționale pe care le poate folosi pentru a limita cheltuielile militare. De asemenea, ar putea reduce ajutorul militar către Israel. Dar, în calitate de președinte, Trump și-ar păstra o putere executivă semnificativă – și un drept de veto – pentru a continua să urmărească conflictul după cum consideră de cuviință.
Decizia Israelului și a SUA de a intra în război cu Iranul la începutul acestui an a transformat economia globală și geopolitica internațională. Alegerile pe care alegătorii din ambele națiuni le vor face în zilele următoare ar putea influența direcția în care se îndreaptă lumea în continuare.