„Nu ar fi minunat dacă Canada ar fi al 28-lea stat al Uniunii Europene, în loc de al 51-lea stat al Statelor Unite?”, a întrebat președintele Finlandei, Alexander Stubb, în această vară.
Întrebarea a fost destul de ironic. Președintele american Donald Trump, care este în prezent prins într-o dispută tot mai mare cu Ottawa privind tarifele vamale, și-a declarat, în mai multe rânduri, ambiția de a face din Canada al 51-lea stat american – provocând ofensă profundă în rândul multor canadieni.
Finlanda este unul dintre cele 27 de state membre ale UE și un aliat apropiat al Canadei, în calitate de națiune arctică parteneră. Lăsând la o parte tonurile tachinatoare, președintele Stubb a pus degetul pe pulsul aprofundării relațiilor UE-Canada. „Canada este mai orientată spre Europa decât majoritatea europenilor!” este o replică zâmbitoare pe care o auziți des la Bruxelles în acest moment.
Duminică, prim-ministrul canadian Mark Carney a declarat reporterilor că Canada caută o „alianță unică” cu UE.
Într-un discurs susținut miercuri, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că dorește să lucreze „la deschiderea ușii” pentru ca Canada să devină „membru asociat” al UE – ceea ce ar implica legături mai strânse în diverse sectoare, inclusiv industria prelucrătoare și energia.
Catalizatorul acestei noi și publice relații amoroase este Donald Trump. Chiar zilele trecute, președintele SUA a postat o hartă a Americii de Nord pe site-ul său Truth Social, inclusiv Canada și Groenlanda – un teritoriu care face parte din Danemarca, o țară a UE – toate suprapuse cu steagul SUA.
Negocierile comerciale dintre SUA și Canada au eșuat la sfârșitul lunii trecute. Țările europene, care au fost afectate de propriile tarife impuse de Trump, au urmărit în privat desfășurarea disputei cu un amestec de interes și, pentru mulți, admirație.
În timp ce UE, condusă de Comisia Europeană, a acceptat pur și simplu noile tarife generale impuse de Trump fără a riposta, Carney s-a opus în mod evident președintelui SUA, impunând rapid contratarife Statelor Unite.
Când vine vorba de curtarea UE, Canada pare a fi chiar mai încântată decât unul dintre cei mai apropiați vecini ai blocului comunitar.
„Canada pare în acest moment mai interesată decât Regatul Unit să se apropie cât mai mult de Bruxelles, ca stat nemembru”, spune Mark Leonard, directorul think tank-ului Consiliul European pentru Relații Externe. „Este remarcabil.”
Canada, dar nu și Regatul Unit, s-a alăturat cu succes fondului de apărare SAFE (Acțiunea de Securitate pentru Europa) al Uniunii Europene la începutul acestui an. Regatul Unit a rămas pe tușă în urma unei dispute privind costurile și tensiunile politice. Un summit menit să reseteze și să îmbunătățească relațiile UE-Regatul Unit tocmai a fost amânat – din nou – din cauza divergențelor de pe Canalul Mânecii.
Prin contrast, săptămâna aceasta, Carney este invitat ca oaspete special la discursul anual privind starea Uniunii al președintelui Comisiei Europene, care va avea loc miercuri la Strasbourg, Franța. Carney va susține un discurs în Parlamentul European joi, la o zi după ce președinta von der Leyen va prezenta prioritățile politice și de politici ale UE.
Oficialii ambelor părți insistă că este vorba de mai mult decât o simplă „bla bla politică”, așa cum mi-a spus un diplomat UE. El a vorbit sub condiția anonimatului pentru a putea discuta liber subiectul. Se așteaptă ca atât Carney, cât și von der Leyen să menționeze planuri de a crea legături mai strânse. „Cât mai apropiate posibil fără ca (Canada) să devină membră a UE”, mi-a spus diplomatul.
„Efectul Trump” determină eforturi de diversificare – dar sunt acestea realizabile?
Mi s-a spus că obiectivul neoficial atât pentru Bruxelles, cât și pentru Canada este de a reduce dependența de Washington în mai multe domenii cheie:
Un sondaj de opinie Nanos din aprilie sugerează că peste patru din cinci canadieni sunt în favoarea consolidării legăturilor cu UE.
Aproape trei din cinci susțin aderarea efectivă a Canadei la blocul comunitar, deși articolul 49 din Constituția UE pare să facă acest lucru imposibil. Fără a vrea să par ironică, Uniunea Europeană nu este (încă) Concursul Eurovision, la care Israelul și Australia, incontestabil non-europene, au fost – în mod controversat – permise să concureze.